La nivel declarativ, Kadîrov ar părea să fie unul dintre cei mai mari susținători ai lui Putin, la egalitate doar cu președintele Dumei, Viaceslav Volodin, a scris analistul politic Aleksandar Dokic pentru Euronews.

Însă, realitatea este cu totul alta decât felul în care Kadîrov se prezintă în public. Duminică dimineața, luptătorii lui Kadîrov, îmbrăcați în uniforme militare, s-au pozat pe un pod din apropiere de Kolomna, oraș aflat la 110 kilometri depărtare de Moscova, cu armele ațintite de-a lungul drumului. Scopul videoclipului era să demonstreze că oamenii lui Kadîrov – denumirea oficială a grupării lor se numește Ahmat, după tatăl asasinat al lui Ramzan – sunt pregătiți să își riște viețile pentru a-l apăra pe Putin și structura sa politică.

Există o singură problemă cu mesajul pe care luptătorii lui Kadîrov voiau să îl transmită: șeful Wagner, Evgheni Prigojin, pusese capăt rebeliunii (cel puțin pentru moment) cu o seară în urmă.

Când luptătorii lui Kadîrov s-au pozat pe pod, nu mai exista nicio amenințare imediată din partea lui Prigojin și a legiunilor sale Wagner pentru Moscova. Datele publicate de Flightradar24 arată că ambele avioane guvernamentale folosite de obicei de Putin se aflau deasupra regiunii Tver duminică, ceea ce înseamnă că președintele rus nu mai era în pericol direct la acea vreme. Cu alte cuvinte, „kadîroviții” au venit la petrecere când aceasta se terminase deja – o practică obișnuită a acestor așa-numite „brigăzi TikTok”.

Recent inauguratul „Tată al Națiunii Cecene” este unul dintre rarii lideri regionali din Rusia care nu pot fi înlocuiți de nicio altă forță politică de la Kremlin. Această poziție privilegiată îi oferă lui Kadîrov un spațiu mult mai mare de manevră. Atât timp cât autoritatea politică centrală de la Moscova rămâne stabilă, Kadîrov nu are niciun motiv să o atace. Kadîrov primește din abundență fonduri din bugetul federal (în timp ce regiunea sa rămâne una dintre cele mai slab dezvoltate din Rusia), are la dispoziția lui o armată privată și extrem de loială și are autoritatea de a suprima orice formă de opoziție care îi pune în pericol conducerea.

Moscova nu își permite să fie în conflict cu Kadîrov în niciun fel, astfel că liderul cecen este de neatins din afară. Singura amenințare la adresa sa și a conducerii sale nemiloase poate veni doar din interior. Kadîrov se găsește mereu în mijlocul unor conflicte interne care, deocamdată ard mocnit, dar care pot oricând să declanșeze un război civil în Cecenia. De aici vine și loialitatea lui Kadîrov pentru Putin: acesta se simte mai sigur sub protecția Kremlinului. În același timp, poate cere aproape orice din partea Moscovei, atâta timp cât acel lucru are legătură cu Cecenia.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Kadîrov s-ar îndepărta de aparatul de conducere de la Kremlin doar dacă centrul puterii în Rusia ar devin prea slab sau dezorganizat ca să îi ai ofere protecție împotriva acelor părți din societatea cecenă care nu doar că vor să îl dea jos de la putere, dar îl vor mort. Propaganda Kremlinului conform căreia Cecenia și cecenii sunt pentru totdeauna pacificați este o ficțiune. În spatele fațadei de loialitate se ascund neîncrederea și disprețul față de Moscova la care nici oamenii lui Kadîrov nu sunt imuni.

Este evident pentru orice cunoscător al regiunii că spiritul de luptă al cecenilor nu poate fi frânt. Mult așteptatul moment al revoluției s-ar putea să vină în curând. Iar când acestu lucru se va întâmpla, legiunile lui Kadîrov nu îi vor avea de înfruntat doar pe inamicii imaginari de pe TikTok, ci adevărați eliberatori ceceni. De aceea, pentru Kadîrov, ruperea de Moscova nu reprezintă un beneficiu. Cât timp Putin stă pe tronul său de aur de la Moscova, Ramzan Kadîrov îi va rămâne alături.

#moscova #Ramzan Kadîrov

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.