Cercetătorii de la Universitatea Nottingham Trent și MRC Harwell au identificat mutația genei ZFHX3 ca fiind utilă în combaterea obezității. Această mutație a genei ZFHX3, care ar exista doar în 4% din populație, afectează o regiune a creierului cunoscută sub numele de hipotalamus, responsabilă pentru controlul apetitului, în mare măsură.

Cercetătorii de la Universitatea Nottingham Trent și MRC Harwell au monitorizat consumul alimentar al șoarecilor care aveau mutația genei ZFHX3, comparativ cu un grup de control de șoareci fără această variantă genetică.

Rezultatele au arătat că cei cu mutație au consumat aproximativ 12% mai puțin și au avut o greutate cu aproximativ 20% mai mică decât cei fără mutație.

De asemenea, aveau niveluri mai mici de insulină, sugerând că dețin o reglare mai bună a zahărului din sânge și erau mai puțin susceptibili de a suferi de afecțiuni precum diabetul de tip 2 și/sau boli de inimă.

„Am demonstrat că există un rol pentru această genă în modificarea creșterii și echilibrului energetic printr-o mutație care alterează proteina, similară cu o variantă găsită în frecvență redusă în populația umană. Există un component genetic semnificativ legat de apetitul și creșterea noastră în greutate, dar încă nu este pe deplin înțeles.

Este, probabil, una dintre cele multe mutații diferite care fac ca oamenii să fie diferiți în capacitatea lor naturală de a menține o dietă în primul rând”, a declarat Rebecca Dumbell, cercetătoare la Școala de Știință și Tehnologie a Universității Nottingham Trent.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Studiul a primit finanțare

Explicația a ceea ce se întâmplă în cazul celor care au mutația genei ar putea deschide calea spre explorarea unor noi ținte de intervenție în pierderea în greutate pentru mulți, dacă nu chiar toți, oamenii.

Vestea bună este că Dr. Dumbell a primit ulterior finanțare de 100.000 de lire sterline de la Academia de Științe Medicale pentru un proiect pe doi ani pentru a explora mai în profunzime rolul genei.

„Lucrarea actuală ne arată că acest lucru se întâmplă, dar nu ne spune cum. Acesta este scopul muncii planificate. Înțelegerea modului în care acest lucru funcționează va permite, de asemenea, să înțelegem cum diferite persoane ar putea avea dificultăți în menținerea unei greutăți sănătoase”, a mai spus omul de știință.