Deși în viitor există multe opțiuni posibile, un lucru cert este că SARS-CoV-2 va continua să evolueze și că acest conflict armat dintre noi și virus este abia la început, spun oamenii de știință citați de New York Times. În cele din urmă, pe măsură ce evoluția virală va încetini, iar sistemul nostru imunitar va deveni mai abil, vom ajunge la un echilibru în relația cu virusul, cred experții. Până atunci, mai subliniază medicii, putem să ne mărim șansele de succes grăbind distribuția vaccinurilor și temperând transmiterea virusului până când oamenii se pot vaccina.

În ianuarie 2020, la o săptămână după ce China informase restul lumii cu privire la apariția unor cazuri misterioase de pneumonie, autoritățile au revelat oficial și cauza acestei crize sanitare: un nou coronavirus. Cu aproape două decenii în urmă, un alt coronavirus traversase bariera dintre specii și provocase epidemia SARS, omorând 774 de oameni, înainte ca autoritățile să reușească să îl controleze. În 2020, chiar și în condițiile în care oamenii de știință se temeau că istoria se va repeta, exista totuși o mică speranță. Deși toate virusurile evoluează, coronavirusurile sunt relativ stabile și au mai puține mutații decât cele care provoacă viroza obișnuită.

„A existat, cred, o senzație că lucrurile vor fi în favoarea noastră și că scenariul de coșmar în care virusul va fi precum cel al gripei – în schimbare continuă, care necesită vaccinuri actualizate tot timpul – nu se va materializa”, spune pentru New York Times doctorul Adam Lauring, virusolog și specialist în boli infecțioase la Universitatea din Michigan.

Ce nu au putut previziona oamenii de știință a fost răspândirea așa de rapidă și la scară largă a SARS-CoV-2.

Până acum, peste 237 de milioane de persoane au fost infectate. Conform cifrelor oficiale, pentru că numărul de cazuri este în mod evident mai mare. Iar cel puțin 4,8 milioane de persoane au murit. Problematic este faptul că, cu fiecare nouă infectare, apare și o nouă oportunitate ca virusul să sufere o mutație. „Avem infectări necontrolate în mare parte a lumii, iar asta va oferi virusului mai multe șanse să evolueze”, explică Lauring. Evoluția unui virus este o poveste de durată, iar relația societății cu SARS-CoV-2 este încă proaspătă. Experții spun că este foarte improbabil că vom eradica coronavirusul și nu pot prezice cu exactitate ce va urma în anii sau deceniile care vin.

Virusul nu se va adapta la nesfârșit

Coronavirusul ar putea suferi tot felul de mutații, dar există trei direcții îngrijorătoare pentru specialiști: ar putea deveni mai transmisibil, mai abil în capacitatea de a păcăli sistemul imunitar sau ar putea deveni mai virulent, provocând forme mai grave ale bolii.

SARS-CoV-2 a devenit deja mai transmisibil. „Virusul este mai capabil să se transmită de la o persoană la alta decât era în ianuarie 2020”, explică Jesse Bloom, expert în evoluția virusurilor la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle. „Iar asta se datorează varietății mutațiilor pe care virusul le-a acumulat”, adaugă el. Una dintre aceste mutații apăruse deja în ianuarie 2020. Mutația D614G a stabilizat, cel mai probabil, proteina spike pe care virusul o folosește pentru a pătrunde în celulele organismului uman. Această mutație, care a făcut ca virusul să fie mai infecțios, a înlocuit rapid versiunea originală a patogenului. În timp, alte variante au apărut.

Mai întâi, varianta botezată în cele din urmă Alpha, care era cu 50% mai infecțioasă decât cea originală. Apoi, varianta Delta, care era la rândul ei cu 50% mai infecțioasă decât Alpha. Varianta Delta este cea care alimentează în prezent valul pandemic major din România.

„Acum ne aflăm practic într-o epidemie provocată de varianta Delta”, spune Robert Garry, virusolog la Universitatea Tolane. „Deci un alt val, o altă răspândire a unei variante ceva mai puternice”, explică el.

Deși unii experți au fost surprinși să vadă așa de repede această variantă superinfecțioasă, care are mai multe mutații importante, apariția ei respectă manualul evoluției virale.

„Este greu de crezut că virusul ar putea să apară la o nouă specie perfect adaptat pentru acea specie”, spune Andrew Read, microbiolog la Penn State University. „Era de așteptat că va avea nevoie de unele adaptări”, explică el. Oamenii de știință nu se așteaptă totuși ca acest proces de adaptare să continue la nesfârșit.

Cel mai probabil există niște limite biologice pentru gradul de contagiune al unui virus, limite bazate pe proprietățile intrinseci ale virusului. Virusurile care sunt bine adaptate la oameni, precum pojarul sau viroza sezonieră, nu devin constant mai infecțioase, spune doctorul Bloom. Nu este clar deocamdată care sunt limitele în ceea ce privește transmisibilitatea, dar în mod clar, coronavirusul nu se poate replica la infinit și nici nu poate călători la infinit.

„Dacă varianta Delta reprezintă un platou (pentru evoluția virusului) sau dacă vor exista noi pași până când vom ajunge la acel platou, nu pot spune. Dar cred totuși că acel platou există”, spune doctorul Bloom.

Evitarea sistemului imunitar

În afară de faptul că a devenit mai transmisibil, unele variante au căpătat și abilitatea de a evita parțial sistemul imunitar. Delta pare să evite unii anticorpi, dar există alte variante, precum Beta, care sunt și mai abile în păcălirea sistemului imunitar. Dar deocamdată, Delta este așa de infecțioasă încât a reușit să limiteze răspândirea acestor variante mai abile.

Însă pe măsură ce tot mai mulți oameni capătă anticorpi împotriva virusului, mutațiile care permit virusului să păcălească acești anticorpi vor deveni mai avantajoase. „Peisajul selecției s-a schimbat”, explică Jessica Metcalf, biolog evoluționist la Universitatea Princeton.

„Din punctul de vedere al virusului nu mai există o situație în care el intră (în organism) și găsește o gazdă neprotejată”, spune experta.

Vestea bună este că există mai multe feluri de anticorpi, iar o variantă cu câteva noi mutații nu va putea, cel mai probabil, să îi evite pe toți, spun experții. „Sistemul imunitar a evoluat la rândul lui și are abilități de a contracara evoluția virusului”, spune doctorul Pepper. „Faptul că sistemul imunitar are un nivel complex de diversitate mă face să dorm mai bine noaptea”, adaugă el.

Anumite celule T, spre exemplu, distrug celulele infectate cu virusul, ajutând la limitarea severității bolii. „E mult mai greu să păcălești răspunsul celulelor T decât pe cel al anticorpilor”, spune doctorița Ceile Gounder, specialistă în boli infecțioase la Școala de Medicină a Universității New York.

Apoi, există celulele B, care generează anticorpii. Chiar și după ce scăpăm de infecție, organismul continuă să genereze celule B pentru o vreme, introducând și mici mutații genetice. Rezultatul este o colecție foarte diversă de celule B care produc o gamă de anticorpi, unii dintre ei posibil potriviți pentru următoarea variantă a virusului.

„Vorbim despre o bibliotecă de estimări pe care sistemul imunitar le face în privința variantelor ce ar putea apărea în viitor”, spune Shane Crotty, virusolog la Institutul pentru Imunologie La Jolla.

Deocamdată, studiile sugerează că anticorpii noștri, celulele T și celulele B funcționează așa cum era de așteptat atunci când vine vorba despre SARS-CoV-2.

„Virusul funcționează în mare conform regulilor imunologice pe care le înțelegem”, spune Crotty.

„Virusul nu are interesul să ne ucidă”

Dacă virusul va deveni mai virulent – adică dacă va ajunge să provoace forme mai severe ale bolii – este mai greu de prezis, spun experții. Spre deosebire de transmisibilitate și de capacitatea de a evita răspunsul imunitar, virulența nu are un avantaj evoluționar inerent. „Virusul nu are niciun interes să ne ucidă”, spune doctorul Metcalf.

„Virulența contează pentru virus doar dacă funcționează pentru a ajuta transmiterea”, explică el.

Deoarece oamenii care sunt spitalizați sunt mai puțin predispuși să răspândească virusul decât cei care circulă liber, unii experți au teoretizat că noile virusuri ar putea deveni mai blânde, cu trecerea timpului. Un exemplu comun citat în acest sens este cel al virusului myxoma, pe care experții australieni l-au eliberat în 1950 pentru a reduce populația invazivă de iepuri europeni din țară.

Inițial, virusul s-a dovedit a fi „fantastic de virulent”, a scris un om de știință, care a observat că patogenul a ucis 99% dintre iepurii pe care îi infecta. După doar câțiva ani însă, mai multe variante mai blânde ale virusului au apărut și au devenit dominante. Dar myxoma nu este doar o simplă poveste despre un virus care devine în timp mai puțin virulent.

„Unele variante care erau prea blânde au fost de asemenea descoperite în anii 1950. Ele provocau forme foarte puțin grave, dar nu se transmiteau ușor, așa că nu au ajuns dominante”, explică doctorul Read.

Sistemul imunitar al iepurilor a evoluat și le-a permis să lupte mai bine cu infecția, apoi virusul a contraatacat, acumulând noi mutații care i-au permis să reducă eficiența acestui sistem imunitar. Este prea devreme pentru a spune dacă SARS-CoV-2 va deveni mai virulent pe termen lung. Ar putea exista un echilibru între virulență și transmisibilitate. Variantele care îmbolnăvesc oamenii prea sever ar putea să nu se răspândească foarte mult. Însă acest virus se transmite înainte ca oamenii să se îmbolnăvească grav. Atâta vreme cât acest lucru va rămâne valabil, virusul ar putea deveni mai virulent fără să își sacrifice transmisibilitatea. În plus, același lucru care face ca virusul să fie mai infecțios – o capacitate mai mare de multiplicare sau de atașare de celulele umane – ar putea să îl facă și mai virulent. Unele dovezi par să sugereze într-adevăr că varianta Delta are mai multe șanse să provoace forme mai severe ale bolii, care să ducă la spitalizare.

„Aș putea să joc acest joc al imaginației vreme îndelungată. În zilele bune sunt optimist că severitatea bolii va scădea în timp. Deoarece, evident, izolarea oamenilor afectează transmisibilitatea. În zilele mai rele mă tem că totul va merge în direcția cealaltă”, spune doctorul Read.

Conflictul armat dintre noi și virus este abia la început

Deși în fața noastră avem multe căi posibile, un lucru cert este că SARS-CoV-2 va continua să evolueze și că acest conflict armat dintre noi și virus este abia la început. Am pierdut primele runde, permițând virusului să se răspândească necontrolat, dar avem încă o serie de arme pe care le putem folosi.

„Cred că există motive de speranță pentru că vaccinurile anti-COVID sunt, în acest moment, mai eficiente decât au fost vreodată cele antigripale”, spune Bloom.

Chiar și prima generație de vaccinuri a oferit o protecție substanțială împotriva bolii și există suficient spațiu pentru a îmbunătăți această eficiență, schimbând dozajul, intervalul de timp dintre doze sau adaptând serul la noile variante.

„Am mare încredere că vom putea gestiona orice traiectorie evoluționară negativă, prin îmbunătățirea actualelor vaccinuri sau a generației următoare”, spune Read.

Apoi, rapelurile sau infectările celor vaccinați vor veni să suplimenteze imunitatea și să învețe organismul să recunoască noile mutații, astfel ca în cele din urmă să devenim mai puțin vulnerabili în fața variantei care ar putea veni.

„Poate că vei avea o reinfectare, dar va fi relativ blândă, în vreme ce îți va întări imunitatea”, spune doctorul Grounder.

În acest timp, pe măsură ce numărul de gazde complet vulnerabile va scădea, iar transmiterea va încetini, virusul va avea mai puține oportunități să sufere mutații.

Un studiu recent, care nu a trecut încă prin etapa evaluății științifice, sugerează că rata tot mai mare de vaccinare ar putea avea deja un efect în limitarea acestor mutații. Iar rata de evoluție ar putea să încetinească și ea, pe măsură ce virusul se adaptează mai bine la oameni.

În cele din urmă, pe măsură ce evoluția virală va încetini, iar sistemul nostru imunitar va deveni mai abil, vom ajunge la un echilibru în relația cu virusul, spun oamenii de știință. Cu alte cuvinte, nu vom stinge incendiul, dar el va fumega, nu va arde cu putere.

În ce fel va arăta acest echilibru nu este deocamdată clar. Unii experți cred că virusul va fi asemănător cu cel al gripei, care provoacă încă forme severe ale bolii și decese, în special în timpul vârfurilor sezoniere.

Alții sunt mai optimiști. „Estimarea mea este că într-o bună zi acest virus va fi o altă cauză a răcelii comune”, spune Jennie Lavine, cercetătoare în boli infecțioase la Emory University.

Există alte patru coronavirusuri care au devenit endemice în populația umană. Suntem expuși la ele în mod constant și toate patru provoacă răceli obișnuite.

Evident, în față rămân suficiente incertitudini. Spre exemplu, de cât timp este nevoie pentru a ajunge la acest echilibru.

În unele țări occidentale, dar și în unele din Asia, rata mare de vaccinare oferă deja speranțe că partea mai grea a pandemiei este în urmă. Dar mare parte din lume rămâne nevaccinată, iar virusul a dovedit că este capabil să ne surprindă.

„Ar trebui să fim precauți atunci când încercăm să prezicem de ce mai este capabil în viitor”, spune doctorul Crotty.

În vreme ce nu ne putem păzi în fața tuturor posibilităților, putem să ne mărim șansele de succes grăbind distribuția vaccinurilor și temperând transmiterea virusului până când oamenii se pot vaccina.

Acțiunile pe care le întreprindem acum ne vor ajuta să determinăm cum vor arăta anii viitori, spune doctorul Jonathan Quick, un expert în sănătate publică la Duke University.

„Viitorul”, subliniază el, „depinde mult mai mult de ceea ce fac oamenii decât de ceea ce face virusul”.

#COVID-19 #studiu

Pentru Muntenegru, Ucraina, Republica Moldova și Albania sunt analizate foi de parcurs („roadmaps”) care ar stabili etapele ce trebuie parcurse, au declarat pentru Politico doi înalți oficiali ai Comisiei Europene implicați în elaborarea propunerilor.

Cele patru țări sunt considerate candidatele aflate în fruntea procesului de aderare la UE, însă se confruntă în continuare cu un ritm lent al negocierilor și cu lipsa unor termene clare privind momentul în care ar putea deveni membre ale Uniunii. Deși Bruxellesul susține de mult timp candidaturile lor, foile de parcurs ar reprezenta pentru prima dată un angajament clar potrivit căruia, dacă vor continua să implementeze reformele esențiale, vor putea ajunge la aderare. În plus, acestea ar primi date-țintă pentru finalizarea negocierilor.

Unul dintre oficiali a declarat că foile de parcurs vor clarifica exact ce se așteaptă de la fiecare țară candidată și vor crea, în același timp, obligații pentru actualele state membre, care trebuie să își dea acordul pentru continuarea procesului. Planurile vor stabili și date-țintă pentru finalizarea unor grupuri de reforme, cunoscute drept „clustere” de negociere, care reprezintă etape importante în procesul de aderare.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis în discursul privind Starea Uniunii, susținut la începutul lunii septembrie, un sprijin direcționat către țările candidate „care au făcut cele mai multe progrese”.

În schimb, alte țări candidate aflate într-o etapă mai puțin avansată a procesului, precum Kosovo, Macedonia de Nord și Bosnia și Herțegovina, nu ar urma să primească deocamdată astfel de foi de parcurs, au confirmat oficialii. Același lucru este valabil pentru Georgia, Turcia și Serbia, ale căror procese de aderare au stagnat pe fondul preocupărilor legate de regresul democratic și al statului de drept.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a confirmat că noile foi de parcurs „vor oferi o cale către încheierea negocierilor de aderare”. Acestea vor stabili o listă clară de priorități, cu date-țintă și obiective concrete, pentru a ajuta cele mai avansate candidate să finalizeze reformele necesare.

„Un imperativ geopolitic”

Liderii UE se orientează tot mai mult către alte democrații favorabile comerțului liber, în special către cele din vecinătatea Uniunii, pe fondul tensiunilor cu parteneri precum SUA, al practicilor Chinei și al amenințărilor provenite din partea Rusiei. Oficialii europeni sunt preocupați de faptul că procesul de aderare la UE durează prea mult, ceea ce ar putea alimenta dezamăgirea în rândul țărilor candidate sau le-ar putea expune presiunilor exercitate de rivali pentru a renunța la parcursul european.

Demersul are loc în paralel cu o reformă distinctă a politicilor UE de „preaderare”. Oficialii europeni consideră că statelor candidate trebuie să li se ofere o cale mai clară către „integrarea graduală” în Uniune, prin acordarea unor beneficii economice și acces la proiecte comune ca recompensă pentru progresele înregistrate. Aceasta revizuire a politicii, coordonată de Alexandre Adam, unul dintre consilierii principali ai Ursulei von der Leyen, urmează să fie prezentată oficialilor de rang înalt pe 6 octombrie. Scopul este de a menține țările candidate pe drumul către UE în timp ce procesul lor de aderare continuă.

„Extinderea rămâne un imperativ geopolitic. Aderarea însă necesită timp”, se arată într-o versiune preliminară a documentului privind politica de preaderare, consultată de Politico. „Țările candidate trebuie să parcurgă un proces riguros, bazat pe merite, și să implementeze reforme ample și durabile. Acest timp trebuie folosit în mod strategic atât pentru a pregăti Uniunea pentru un număr mai mare de state membre, cât și pentru a aprofunda integrarea graduală în domenii de interes reciproc.”

În cadrul acestei revizuiri, Ursula von der Leyen și comisarul european pentru Extindere, Marta Kos, vor propune modificări ale modului de funcționare internă a Uniunii, astfel încât să existe garanții că noii membri nu ar putea perturba politicile esențiale ale blocului comunitar sau să își încalce angajamentele. Printre modalitățile analizate s-ar număra clauze de urgență și perioade de tranziție înainte ca noii membri să primească drepturi asociate statutului de membru sau după ce acestea le-au fost acordate integral.

„Revizuirile politicilor arată că Uniunea poate integra un număr mare de membri pentru a adapta țintite, în mare parte în cadrul actual al tratatelor”, se arată în proiectul de document, susținând că tratatele fundamentale ale UE nu trebuie modificate pentru a răspunde preocupărilor legate de extindere.

Guvernele statelor membre sunt prudente în privința admiterii unor noi membri, dintre care unele au doar câteva decenii de experiență democratică. Un factor important este experiența Ungariei, unde principiile statului de drept au intrat în declin în timpul guvernării fostului premier Viktor Orbán, iar dreptul de veto al Budapestei a fost folosit pentru a bloca politici importante, inclusiv sancțiuni împotriva Rusiei și sprijinul pentru Ucraina. Pentru ca țările candidate să avanseze în procesul de aderare este necesar acordul unanim al actualelor state membre.

Liderii naționali vor discuta despre modul și ritmul în care noi membri ar putea fi integrați în cadrul unui summit de două zile, care va avea loc la Bruxelles începând cu 15 octombrie. La rândul său, Comisia Europeană le va cere sprijinul pentru accelerarea procesului. Potrivit unui proiect de agendă, Consiliul European va avea „o discuție strategică privind extinderea și reformele interne”.

Marta Kos a declarat pentru Politico la începutul acestei luni că speră ca schimbările propuse și discuțiile cu liderii europeni să transforme această perioadă într-o „toamnă a extinderii”, după ani de progrese lente.

Ursula von der Leyen merge în această săptămână în Balcanii de Vest pentru discuții cu liderii din Muntenegru, Albania, Macedonia de Nord și Kosovo. Ea nu va vizita însă Bosnia și Herțegovina sau Serbia, ambele țări aflându-se în plin proces electoral.

#foi de parcurs #Moldova #Ucraina