Sub influenţa topirii gheţarilor polari, nivelul apelor oceanelor va continua să crească timp de secole, chiar milenii. Este unul din avertismentele din amplul raport ONU despre încălzirea globală. Mările, care au crescut deja cu 20 de centimetri din 1990, ar putea creşte în continuare cu circa 50 de centimetri până în 2100. Climatologul Roxana Bojariu a explicat la Digi24 ce fenomene sunt de așteptat în cazul Mării Negre.

Unele schimbări par a fi ireversibile: oceanele devin tot mai acide, prin creșterea temperaturii apelor și prin interacțiunea cu gazele cu efect de seră din atmosferă, ceea ce reprezintă o amenințare directă la adresa viețuitoarelor marine.

„Din păcate, aceste transformări care țin de impactul schimbării climei asupra oceanului sunt printre cele ireversibile, pe scări de timp de sute și chiar mii de ani, dar evident că e o diferență între a avea un nivel de creștere a temperaturii medii globale cu 1,5 grade Celsius sau cu 2 grade Celsius. Creșterea ar putea fi dublă la 2 grade Celsius”, a explicat Roxana Bojariu.

Din păcate, aceste creșteri vor continua indiferent de scenariu.

Inundații și eroziune de coastă mai severe

„În 2.000 de ani am putea avea creșteri – sigur, depinzând de concentrația gazelor cu efect de seră – destul de impresionate și ar putea fi comparate cu scările geologice, numai că acele scări geologice care vizează ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă interglaciară, 125.000 de ani de exemplu sau acum 3 milioane de ani, presupun durate de timp foarte mari, în comparație cu câteva mii de ani, adică un proces foarte rapid”, atrage atenția climatologul.

Această creștere medie a oceanului planetar înseamnă variații regionale, înseamnă cam pentru două treimi din coastele oceanelor lumii variații plus/minus 20 la sută față de nivelul mediu al oceanului planetar. Înseamnă enorm, pentru că pe acest fond de creștere a nivelului oceanului planetar, poți avea furtuni la coastă care să împingă o cantitate mai mare de apă și să provoace inundații la coastă mult mai severe, plus un fenomen de eroziune a coastelor mult mai accentuat.

Unele insule din Oceanul Indian sau Oceanul Pacific riscă să fie înghițite. Micile insule din Pacific, precum Vanuatu sau Kiribati, deja au probleme pentru comunitățile lor. Sunt insule care au înălțimi maxime de câțiva metri. Aici se vor simți primele efecte, dar vor continua și pentru megaorașele de pe coasta Americii de Nord, atât din est, cât și din vest, cât și pentru megaorașele de pe coastele Asiei, iar impactul va fi major.

Topirea ghețarilor din Alpi are efecte pentru Marea Neagră

Există zone, mai puține, unde datorită mișcărilor geologice, creșterea nivelului oceanelor este relativ mai mică sau chiar nu se observă. De exemplu, în cazul Europei, toate coastele la ocean sau la mări au această creștere a nivelului, cu excepția Mării Baltice, pentru că acolo avem mișcări care contrabalansează această tendință, mișcări datorate unor procese geologice, unele dintre ele legate de faptul că se topesc ghețarii, se redistribuie masa și apar mișcări oscilatorii pe verticală de natură mecanică, a explicat Roxana Bojariu.

Coasta Mării Negre are o rază de creștere a nivelului mării cam la media nivelului oceanului planetar, cam de 3 mm pe an, însă aici este mai complexă situația, pentru că Marea Neagră este o mare închisă în continent și creșterea nu e foarte mult legată de creșterea nivelului oceanelor. Intervine, în schimb, debitul Dunării, care asigură cam 70 la sută din volumul de apă al Mării Negre, iar aici a influență ar putea-o avea topirea ghețarilor din Alpi, a subliniat climatologul.

Probabilitate mai mică înseamnă impact mai mare

Eroziunea la coastă se face simțită în zone din Arctica, combinându-se cu topirea permafrostului de acolo, dar și al celui aflat imediat lângă coastă, cel marin, permafrost ce vine cu probleme noi, și lucrurile acestea se pot conjuga, atrage atenția Roxana Bojariu.

„Nu trebuie să uităm un lucru: toate aceste cifre sunt prezentate și sunt selectate și identificate în raportul Grupului Interguvernamental pentru studiul Schimbării Climei la modul cât mai conservativ, adică lucrurile ar putea fi și mai dure, dar întotdeauna toate evaluările acestea, prin natura faptului că se adună atâtea dovezi din atâtea locuri, încearcă aducerea la un numitor comun, pe un nivel mai jos de obicei, tocmai pentru a nu risca niște afirmații mult prea îndrăznețe”, a explicat Roxana Bojariu.

„Mulți oameni de știință spun că aceste evaluări sunt mult prea conservative, mult prea limitate în jos. Raportul vine, totuși, cu această precizare, răspunzând unor astfel de critici, că s-ar putea să avem și evenimente cu probabilitate joasă, dar cu un impact mare”, subliniază climatologul.

Ce înseamnă o creștere cu o zecime de grad a temperaturii globale

Probabilitate mică, impact mare înseamnă atunci când poți să treci pragul și să nu mai ai la sfârșitul secolului, în cazul scenariului cu emisiile cele mai mari, o creștere de un metru, ci poți să ai doi metri creștere, dacă se trec anumite praguri prin topirea ghețarilor din Antarctica, praguri critice, ce pe urmă determină amplificări în lanț și poți să ajungi în 2150 la creșteri chiar de 5 metri ale nivelul oceanului planetar, a arătat Roxana Bojariu.

„Aceste fenomene au o probabilitate mică, care nu poate fi ignorată, însă. Adică, poți să treci peste anumite praguri-limită prin această creștere accelerată, dar e foarte important să avem limitări cât mai aproape de 1,5 grade Celsius. Orice zecime de grad în creșterea temperaturii medii globale contează. Ea merge în topirea ghețarilor din Groenlanda și din Antarctica, iar această creștere poate determina procese în cascadă, topiri în cascadă, ceea ce duce la creșteri foarte mari și rapide ale nivelului oceanului planetar”, a punctat specialista în climatologie.

#Marea Neagra #schimbari climatice

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.