China a trimis, joi, cel mai tânăr echipaj de astronauţi pe staţia spaţială Tiangong, cu ambiţia de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele în materie de zboruri cu echipaj uman, informează AFP.

Trioul de astronauţi Shenzhou-17 a decolat la bordul unei rachete Long March 2F de la centrul de lansare Jiuquan din nord-vestul deşertului Gobi, potrivit imaginilor CCTV. Cei trei sunt: comandantul Tang Hongbo, născut în octombrie 1975 şi în vârstă de aproximativ 40 de ani, colegul său Tang Shengjie (33 de ani) şi Jiang Xinlin (35 de ani).

Vârsta medie a echipajului este de 38 de ani, faţă de 42 de ani în cazul misiunii anterioare Shenzhou-16.

Nava spaţială urmează să se andocheze cu modulul central al staţiei Tiangong („Palatul Ceresc”) la „aproximativ şase ore şi jumătate” după decolare, a declarat miercuri un purtător de cuvânt al programului spaţial chinez, Lin Xiqiang.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Şederea lor pe Tiangong ar trebui să dureze şase luni. Această experienţă este nepreţuită pentru gigantul asiatic, care are ca obiectiv să trimită un chinez pe Lună până în 2030, un obiectiv major al unui program spaţial care progresează constant de mai multe decenii.

Tiangong, a cărei construcţie a fost finalizată, capătă de câteva luni aspectul său final în formă de T. De dimensiuni similare cu fosta staţie ruso-sovietică Mir, ea este însă mult mai mică decât Staţia Spaţială Internaţională (ISS).

Cunoscută şi sub numele de CSS (Staţia Spaţială Chineză), aceasta ar trebui să rămână pe orbita Pământului timp de cel puţin 10 ani.

China a fost parţial îndemnată să îşi construiască propria staţie din cauza refuzului Statelor Unite de a-i permite să participe la ISS. O lege americană interzice practic orice colaborare între autorităţile spaţiale americane şi chineze. Cu toate acestea, gigantul asiatic doreşte să dezvolte o cooperare internaţională în jurul Tiangong, în special pentru experimente.

#astronauti #china

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.