Vicepremierul pentru reintegrare, Valeriu Chiveri, a declarat că actuala criză economică și energetică din stânga Nistrului este rezultatul unui model nesustenabil, bazat pe utilizarea resurselor energetice gratuite de către autoritățile de la Tiraspol. Potrivit oficialului, situația de urgență nu este una nouă, fiind instituită și în perioadele anterioare, inclusiv la sfârșitul anilor 2024–2025, iar riscul repetării unor astfel de crize rămâne ridicat.

Chiveri a subliniat că problema nu este una politică, ci tehnică, legată de schimbarea agentului de plată pentru livrările de gaze, în funcție de regimul de sancțiuni aplicat de Uniunea Europeană. El a precizat că autoritățile de la Tiraspol nu au acceptat oferta Guvernului Republicii Moldova, sprijinită de partenerii europeni, privind implementarea unui mecanism transparent de achiziție și plată a gazelor naturale.

Vicepremierul a avertizat că, în lipsa unei reforme a acestui model, crizele energetice ar putea apărea periodic, la intervale de câteva luni. Totodată, el a menționat că, din informațiile disponibile, livrările de gaze pentru populație și necesitățile sociale sunt, în prezent, asigurate. În ceea ce privește ajutorul de 60 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană, Chiveri a precizat că sprijinul rămâne valabil în caz de urgență, însă acordarea acestuia depinde de acceptarea oficială din partea autorităților de la Tiraspol.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

#criza economica #Transnistria #Valeriu Chiveri

La 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, un tratat de neagresiune care a schimbat radical echilibrul politic din Europa și a deschis calea pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Documentul a fost semnat de miniștrii de externe ai celor două state, Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov, în prezența lui Iosif Stalin, transmite IPN.

Tratatul, valabil 10 ani, a fost însoțit de un protocol secret prin care cele două puteri își delimitau sferele de influență în Europa de Est. În baza acestuia, teritorii din regiune au fost ulterior împărțite între Germania nazistă și URSS. La scurt timp, Germania a atacat Polonia din vest, iar Uniunea Sovietică a invadat-o din est, începând împărțirea teritoriului polonez între cele două regimuri totalitare.

Consecințele pactului au fost dramatice pentru statele din Europa Centrală și de Est. Uniunea Sovietică a anexat, în perioada următoare, teritorii din România, țările baltice și alte zone ale regiunii, în timp ce populațiile din teritoriile ocupate au fost supuse represiunii, deportărilor și altor forme de persecuție. Pactul este considerat unul dintre actele care au contribuit decisiv la instaurarea unei perioade de dominație totalitară în centrul și estul Europei.

În iunie 1941, Germania nazistă a încălcat înțelegerea și a atacat Uniunea Sovietică, declanșând operațiunea Barbarossa. Alianța de conjunctură dintre Hitler și Stalin s-a încheiat astfel, însă efectele acordului din 1939 au continuat să se manifeste mult timp după dispariția celor două regimuri. România, Polonia, Finlanda, Letonia, Estonia și Lituania au fost țările afectate direct de schimbarea frontierelor în urma pactului și a politicii sovietice de expansiune.

La 87 de ani de la semnarea documentului, deși Germania nazistă și Uniunea Sovietică au dispărut, consecințele deciziilor luate de cele două regimuri continuă să influențeze relațiile și percepțiile politice din Europa Centrală și de Est.