Cine a lobat? Platforma DA cere achetă pe solicitarea către UE privind scoaterea interdicției livrării deșeurilor metalice

Platforma DA solicită ca organele de drept să investigheze cine s-ar face vinovat din oficialii moldoveni din cadrul ministerelor de resort, care ar fi lobat pentru ca Uniunea Europeană să scoată interdicția pentru țara noastră astfel încât să poată primi deșeuri metalice din comunitatea europeană. Solicitarea a fost făcută astăzi, 31 ianuarie de către reprezentanții Platformei DA, în cadrul unei conferințe de presă.

Potrivit Platformei DA, cei care s-ar face vinovați de acest lucru ar fi lobat pentru interesul unei singure companii și anume Uzinei Metalurgice din Rîbnița din stânga Nistrului, care asigură în mare parte veniturile existențiale a regiunii separatiste, deși statul deține un capital majoritar în cadrul companiei.

„Cerem pornirea unei anchete penale cu identificarea persoanelor din diferite ministere care au lobat interesele Uzinei Metalurgice din Rîbnița și retragerea solicitării către UE privind ridicarea restricțiilor de export a deșeurilor metalice în R. Moldova. În acest context, formațiunea noastră precizează că în spatele acestei afaceri ar sta fostul deputat PDM, Vladimir Andronachi, prin intermediul companiei „BPM-Trading SRL”, care urmărește monopolizarea piețelor deșeurilor metalice, betonului și cimentului. În prezent, Moldova se confruntă cu o diversiune economică din partea regimului separatist prin acțiuni concertate ale Uzinei Metalurgice din orașul Rîbnița și dealer-ul exclusiv al acestuia, compania „BPM-Trading SRL”, în coordonare cu Vladimir Andronachi, care sunt foarte aproape de a monopoliza piețele deșeurilor metalice, betonului și cimentului. Alarmant este că acțiunile respective sunt desfășurate cu concursul unor demnitari de stat de la Guvern”, susține Platforma DA.

Precizăm că, în luna noiembrie 2021 Uniunea Europeană, în contextul implementării Pactului verde, a interzis exportul în Moldova a deșeurilor de metale feroase, destinate reciclării, din cauza nerespectării cerințelor față de mediu ambiant. Unicul beneficiar al acestui export a fost Uzina Metalurgică din Rîbnița.

„Însă, în decembrie 2021 întreprinderea din stânga Nistrului a întreprins un atac de lobby. Compania a abordat oficialii din Uniune Europeană, precum și a cerut într-un stil ultimativ de la autoritățile de la Chișinău să solicite ridicarea urgentă a restricțiilor. În paralel, distribuitorul Uzinei, SRL BPM-Trading, întreprinde acțiuni agresive economice pentru a monopoliza piețele de metal, ciment și beton. Având la dispoziție resurse energetice ieftine pe malul stâng al Nistrului și folosind masiv mijloace financiare în numerar, compania respectivă acționează dur în vederea eliminării altor concurenți din Moldova, care achiziționează deșeuri metalice și produc ciment și beton. Totul se întâmplă pe fundalul pasivității suspecte a SA Metalferos, care după schimbarea conducerii din octombrie, practic nu activează și a rămas cu conturi bancare blocate, iar mulți angajați de acolo, controlați de Andronachi, au plecat la „BPM-Trading SRL”. Iar Agenția Proprietății Publice, care gestionează aceasta entitate, nu vine cu niciun plan de redresare a situației”, se mai arată în solicitarea Platformei Demnitate și Adevăr.

Exponenții partidului politic menționat mai sus precizează că, „cel mai grav este faptul că unii reprezentanți ai guvernării contribuie la expansiunea economică a separatiștilor”.

„Din păcate, Ministerul Mediului, fără consultări publice și discuții largi cu organele ce asigură securitatea țării, a expediat către UE o scrisoare, prin care de facto susține cererea Uzinei Metalurgice din Rîbnița privind anularea restricțiilor de export a deșeurilor metalice în Moldova. Argumentul că nu este bine ca Moldova să fie în lista neagră a UE nu ține deloc, întrucât în aceasta listă, se află doar o singură întreprindere din Rîbnița, care nu poate fi controlată de autoritățile de la Chișinău și de la care vine destabilizarea economică, evaziunile fiscale și contrabanda. Menționăm că, nicio compania de pe malul drept al Nistrului nu a solicitat ridicarea restricțiilor. Din contra, un investitor potențial a menționat oficial că piața internă de deșeuri metalice la moment este suficientă, având volum anual de circa 360 mii tone. Deci, constatăm cu mare îngrijorare că autoritățile Republicii Moldova au devenit din motive absolut neclare avocatul unei întreprinderii din zona transnistreană, care acționează netransparent și prezintă pericolul pentru securitatea economică a Republicii Moldova”, a afirmat Alexandr Slusari.

În acest context, Platforma DA cere ca guvernarea să renunțe la promovarea intereselor economice ale regimului separatist și să întreprindă urgent următoarele măsuri:

1. Să fie publicată scrisoarea adresată către Uniune Europeană de către Ministerul Mediului privind ridicarea restricțiilor de export a deșeurilor metalice în Moldova și să retragă imediat această solicitare;
Să fie pornită o anchetă internă și, după caz, penală pe cazul acestei scrisori cu identificarea persoanelor din diferite ministere, care au lobat interesele Uzinei Metalurgice din Rîbnița;
Să fie sesizat Consiliului Concurenței pentru investigarea activităților „BPM-Trading SRL” sub aspectul acțiunilor anti-concurențiale;
Să fie efectuat un control fiscal amplu, cu implicarea Serviciului Prevenirii și Combaterii Spălării de bani, în privința activităților companiei „BPM -Trading SRL” în contextul folosirii masive a mijloacelor financiare în numerar de proveniență dubioasă;
Să fie schimbată conducerea SA Metalferos și neadmisă falimentarea întreprinderii. De asemenea, să fie relansată activitatea acesteia.

Amintim că, săptămâna trecută, în spațiul public au apărut informații potrivit cărora uzina metalurgică Metalferos s-a pomenit cu conturile blocate la mai multe bănci fără a se cunoaște motivul.

#Metalferos #Platforma DA #UE

Costi Rogozanu
pentru Libertatea.ro

Am privit și eu, împreună cu sute milioane de oameni, cuvintele de rămas bun, fotografiile extraordinare, ultimele schimburi de mingi. Roger Federer a fost acoperit de o dragoste mediatică extraordinară, globală, cum n-am mai văzut de foarte mult timp.

Nicio umbră, niciun cuvânt despre vreun moment controversat. Perfecțiunea s-a retras din tenis. S-a ținut de mână și a plâns împreună cu Nadal. O ploaie de poezie proastă, dramatizări fără sens pe lângă imagini care spuneau oricum totul. Dar ăsta e comentariul sportiv, regatul pleonasmului, al clișeului explodat, de aia ne și place.

De fapt, totul ne-a amintit importanța clișeului bine servit la momentul potrivit. Ne-a amintit cum reușesc unii regizori, cu efecte ieftine și ingenuitatea jucată a camerei, să ne facă să plângem. Trăirea autentică e un clișeu perfect executat, e varianta măreață a stereotipului. Federer nu s-a abătut nicio clipă la ce ne-așteptam de la el, de la constructul mediatic pe care ni l-a afișat inuman de constant atât de mult timp.

Sunt sportivi care te lasă mut, indiferent dacă îți place respectivul sport sau nu. Nu urmăresc de obicei tenis. Nu știu subtilități. Dar Federer e unul dintre acei sportivi care își transcend disciplina. Nu trebuie să-ți placă baschetul ca să vezi că, atunci când intră pe teren Michael Jordan, Kevin Durand sau LeBron James, se întâmplă ceva. Nu trebuia să-ți placă atletismul pentru ca acel ceva să nu te înghețe puțin când intra Bolt pe pistă. Sunt multe exemplele.

În celebrul său articol despre elvețian, ”Federer, as religious experience”, New York Times, 2006, marele scriitor american David Foster Wallace, amintește de o stare mistică pe care ți-o dă un astfel de sportiv care revoluționează un sport în timp ce-l joacă. În fond, de aia ne uităm și la Olimpiadă, căutăm o astfel de trăire mistică prin sporturi la care de obicei nu ne uităm.

Frumusețea mișcării

Ce căutăm, de fapt? Ce e acel ceva? Ce a fost Federer? Foster Wallace dă răspunsul perfect, în stilul lui monstruos de meticulos: frumusețea cinetică.

David Foster Wallace: Frumusețea despre care vorbim e una de un fel aparte; ar putea fi numită frumusețe cinetică. Puterea și atracția sa sunt universale. Nu are nimic de-a face cu sexul sau cu normele culturale. Are mai mult de-a face cu împăcarea ființelor umane cu ideea de a avea un corp.

Mai bine de atât nu putea fi spus, frumusețea cinetică e prezentă și în sport, și în multe alte momente, de fapt anti-mistice dar pline de grație, momentele în care realizezi că ai un corp. Această conștientizare vine, de obicei cu boala: când te doare ceva e momentul dramatic când știi sigur că ai un corp. Mișcarea fluidă, perfecta, inovatoare a unui mare sportiv îți oferă această revelație fără suferință.

Apolo nordic și Dionis sudic

De altfel, scriitorul american, el însuși jucător de tenis intensiv în adolescență combate mistica sportului cu observații despre un Federer exact cum îl știm. Acel băiat perfect, fără pată, care își așează bluza frumos pe scaun ca să nu se șifoneze, este încarnarea execuției perfecte a oricărei mișcări, de la șters transpirația, la lovit mingea. Însăși bogăția, succesul financiar, este la el însoțită de figura aia de văr mai în vârstă care vizitează familia plin de cadouri și cu un zâmbet de unde a șters orice urmă de aroganță a averii. Zeii ăștia umanoizi sunt clișee, sunt super-exemplare care îți oferă exact ce aștepți, ce vrei, te fac să uiți că ai așteptări complet nerealiste de la mediul în care trăiești.

Și, da, ca orice fanatic după literatură, mă agasează baia de poezie leneșă, de dulcegării fără sens. Nici Foster Wallace nu s-a putut abține. Îi descrie forehandul ca un ”bici lichid” sau îi prezintă pe Federer și Nadal ca pe un Apolo nordic și Dionis sudic.

Mie întreaga retragere mi s-a părut că ar putea fi la fel de bine petrecerea de rămas bun a unui inginer exemplar care iese la pensie sau a unui profesor bun pe care-l sărbătoresc elevii. Clișeul ambulant al perfecțiunii s-a retras perfect. Și trebuie să știi să te bucuri când astfel de lucruri se întâmplă.

În plus, în noianul de știri cu adevărat dramatice, figurile lui Federer și Nadal, infantilizate, strâmbate simpatic de scâncete, chiar au dat omenirii câteva secunde de pauză de serenitate.

David Foster Wallace, ros de depresie mai toată viața, s-a sinucis la 46 de ani. El era imperfectul.

Federer, la 41 de ani, la retragerea din tenis, ne face să uităm suferința de tip DFW, suferința în general, inclusiv cea din sportul de performanță. A spus de altfel ceva definitoriu pentru el, pe când își strângea familia în brațe: ”Să știți că nu sunt trist”. El e dintre aceia care plânge fără tristețe, plânge cum transpiră. Băiatul model al Terrei pe care toți îl aplaudăm, fără nicio treabă cu modelul exhibiționist-comercial de vedetă, dar care, mai ales, care nu seamănă cu niciunul dintre noi.