Câștigarea alegerilor parlamentare de către partidul PAS, susținut de președinta Maia Sandu, oferă speranțe mari, pe termen mediu, de aderare a Republicii Moldova la UE, declara Clara Volintiru. „Vedem o consolidare a unui bloc de lideri proeuropeni combatanți împotriva agresiunii rusești”, susține șefa GMF România.

Cum s-ar putea face totuși această aderare, împreună cu alte state ce compun clasicul parteneriat estic sau mai degrabă la pachet cu state avansate în negocierile de aderare din regiunea Balcanii de Vest?

„Ce vom putea vedea, în cel mai scurt timp, este o reorientare a UE către o cooperare mult mai strânsă pe toată zona periferiei sale, iar aici mă refer la țările cu vocație proeuropeană din estul Europei și la țările cu determinare din Balcanii din Vest. Mă aștept ca Moldova să devină relevantă și un partener mult mai apropiat al unor țări precum Muntenegru, Albania – care sunt avansate și ele pe traiectoria de preaderare – decât cu alte țări din parteneriatul estic”, explică, într-un interviu pentru Libertatea, Clara Volintiru, director al Biroului din București al German Marshall Fund și al Black Sea Trust (BST).

Este o bucurie că partidul proeuropean PAS a câștigat alegerile parlamentare în Republica Moldova. Ce înseamnă această victorie împotriva rușilor dintr-o perspectivă regională?

În regiune vedem o consolidare a unui bloc de lideri proeuropeni combatanți împotriva agresiunii rusești la nivelul țărilor din frontiera estică, începând cu Ucraina, continuând cu Moldova și în interiorul UE: România, Polonia și statele baltice. Victoria electorală a partidului Maiei Sandu vine să consolideze o rețea transnațională de lideri europeni care au poziții ferme împotriva agresiunii militare a Rusiei și care sunt într-o relație de cooperare foarte strânsă pentru a promova securitatea regională a Europei la frontiera cu Rusia.

Când vorbim despre integrarea Republicii Moldova, avem în minte parteneriatul estic, deși nu toate statele din acest proiect european de extindere spre Est au ținut direcția proeuropeană. Cum vedeți integrarea Republicii Moldova, la pachete cu alte state din parteneriat sau singură?

Într-un orizont de timp apropiat, nu ne putem aștepta la toate țările din parteneriatul estic – Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan – să păstreze o direcție comună. Aceste țări sunt foarte diferite între ele. De ceva vreme, vedem doar Ucraina, Moldova și Armenia. Ce vom putea vedea, în cel mai scurt timp, este o reorientare a UE către o cooperare mult mai strânsă pe toată zona periferiei sale, iar aici mă refer la țările cu vocație proeuropeană din estul Europei și la țările cu determinare din Balcanii din Vest.

Mă aștept ca Moldova să devină relevantă și un partener mult mai apropiat al unor țări precum Muntenegru, Albania – care sunt avansate și ele pe traiectoria de preaderare, sigur, și Armenia – decât cu alte țări din parteneriatul estic. Relația preferențială a Moldovei cu Ucraina nu este legată doar de parcursul de preaderare, ci și de provocările de securitate comună cu care se confruntă. Momentul în care va adera la UE va fi determinat strict de performanțele domestice.

Există o opinie potrivit căreia Republica Moldova ar trebui să se desprindă de Ucraina în traseul de integrare europeană și că ar exista posibilitatea mai ușoară a aderării la UE a Moldovei înaintea Ucrainei. Cum vedeți această viziune?

În orice societate democratică se răsplătește performanța și inițiativa fiecărui actor în sine. La fel și în relațiile internaționale de preaderare ale UE cu țările candidate, relația este strict bilaterală. Sigur că procesul de aderare al Republicii Moldova a început odată cu Ucraina, printr-un context geopolitic dramatic al experienței de război a Ucrainei.

Iar procesul de preaderare al Moldovei nu ar fi început la acea dată, ci mai târziu, dacă nu era războiul din Ucraina. În egală măsură, în ciuda performanțelor de război, modul în care Ucraina performează în consolidarea reformelor și a menținerii bunei guvernanțe este admirabil. Nu cred că trebuie puse într-un pachet țări care se luptă în egală măsură cu amenințări hibride și cu o determinare și voință politică foarte pronunțată de a intra pe traiectoria pieței unice a UE.

Fiecare țară are parcursul ei și momentul în care va adera la UE va fi determinat strict de performanțele domestice, nu de pachete de condiționare geopolitică precum în valurile anterioare.

Este un specific al UE să aderi făcând parte dintr-un val decât izolat. Desigur, avem cazul Croației, dar ea a fost consideră o țară întârziată a ultimului mare val de extindere. Poate Moldova să se integreze în UE până nu rezolvă problema transnistreană?

În UE există precedentul Ciprului. Pe de altă parte, UE a fost destul de clară că procesul de aderare al Republicii Moldova nu este condiționat de rezolvarea problemei transnistrene. Transnistria este mai degrabă o problemă de securitate regională, după cum bine știm prezența armatei ruse în Transnistria poate deschide un al doilea front de ofensivă către Ucraina și poate crea o sursă de destabilizare prin operațiuni kinetice pe teritoriul Moldovei. Noi trebuie să privim problema Transnistriei ca efort de securitate regională care implică actori internaționali, nu doar europeni, mă refer inclusiv la Statele Unite, pentru a soluționa un acord privind o rezolvare a situației din Transnistria,  abordând și componenta crizei energetice.

Obiectivele Rusiei pe termen mediu și lung în Moldova

Săptămâna aceasta, Rusia a fost bătută la vot, dar ea nu va dispărea din Republica Moldova. Cum se va manifesta Rusia în următoarea etapă a războiului hibrid?  -Rusia nu s-a bătut pentru alegerile de ieri și nici nu s-a bătut pentru alegerile prezidențiale sau referendumul pentru aderarea la UE.

Rusia are un joc pe termen mediu și lung care vizează două aspecte-cheie: tactic și strategic.

Tactic, Rusia vizează pilotarea unor instrumente de destabilizare și divizare societală în Moldova. Acesta este obiectivul Rusiei în Republica Moldova, nu doar promovarea unor candidați în alegerile interne. Al doilea obiectiv strategic este ca pe termen mediu să destabilizeze susținerea populară față de traiectoria europeană și față de elitele politice guvernamentale proeuropene, în special partidul Maiei Sandu și administrația ei.

În momentul de față, dacă ar fi forțat o alegere electorală a unor forțe proruse, exista în continuare o masă critică de electorat favorabil președinției Maiei Sandu și agendei ei. Strategic, nu cred că a fost un obiectiv pentru Rusia să câștige alegerile, cât să consolideze și să sedimenteze și mai mult această prezență insinuantă conspiraționistă eurosceptică, de sedimentare a fricii societale și a lipsei de încredere într-un viitor european.

Ați putea da un pronostic al unui an de aderare al Republicii Moldova la UE?

Cred în scenariul 2030. Odată ce Maia Sandu și-a asigurat această majoritate, a făcut-o pentru a-și asigura ritmul acțiunilor de reformă preaderare. Ea va face tot ce este necesar din perspectiva Moldovei ca procesele de preaderare să se întâmple rapid și cred că și Bruxelles-ul își dorește același lucru. Ne uităm și la procesul de preaderare a Albaniei și Muntenegru și cred că posibilitatea de aderare a Republicii Moldova va fi în 2030.