Indienii au mai mult aur în casele lor decât PIB-ul Indiei, potrivit unui calcul realizat de NDTV Profit, un canal indian de știri economice și financiare. Mai exact, în gospodăriile cetățenilor din India s-ar afla bijuterii și alte obiecte din aur în valoare de 5 trilioane de dolari, în timp ce PIB-ul Indiei este estimat la 4,1 trilioane de dolari, scrie antena3.ro.

La prima vedere poate părea că indienii au multă bogăție la dispoziția lor, dar tocmai acesta este paradoxul aurului într-o țară în care acest metal prețios are mai degrabă o valoare culturală. Tot acest aur nu se traduce în venit concret, în bani care pot fi cheltuiți, ci reprezintă mai degrabă un munte de bogăție care stă pe loc.

Pentru indieni, aurul nu are doar o importanță economică ci în primul rând una culturală. Fiecare gospodărie indiană are o poveste legată de aur. Brățările unei bunici, încuiate într-un dulap timp de decenii. Bijuteriile de nuntă care funcționează și ca asigurare de familie. Monede cumpărate de Akshaya Tritiya (o sărbătoare hindusă foarte importantă n.red) și uitate până când prețurile apar fulgerător pe ecranele televizoarelor.

Aurul, în India, nu este niciodată doar un activ, este memorie și siguranță. Dacă adunăm tot aurul, cifra este uluitoare. Odată cu prețurile globale ale aurului care au depășit 4.500 de dolari pe uncie, valoarea aurului deținut de gospodăriile indiene ar putea fi trecut de 5 trilioane de dolari, depășind potențial dimensiunea întregii economii a Indiei.

Potrivit unei estimări Morgan Stanley de anul trecut, gospodăriile indiene dețin aproximativ 34.600 de tone de aur. La prețurile maxime recente, acest stoc valorează cu mult peste PIB-ul Indiei, de aproximativ 4,1 trilioane de dolari, conform Fondului Monetar Internațional.

Pe hârtie, cel puțin. Morgan Stanley a susținut că creșterea prețurilor aurului creează un „efect de bogăție” pozitiv, întărind bilanțurile gospodăriilor într-un moment în care ratele mai scăzute ale dobânzilor și reducerile de taxe sporesc, de asemenea, venitul disponibil.

Însă aurul, pentru majoritatea familiilor indiene, este o proprietate valoroasă în sine, nu ceva ce monetizezi decât dacă este absolut necesar.

Cercetările realizate de Emkay sugerează că raliurile anterioare ale aurului nu s-au tradus printr-un consum mai ridicat, iar motivul este comportamental. Aproape 75–80% din aurul deținut de gospodării este sub formă de bijuterii, nu ca investiție evaluată la prețul pieței.

India rămâne al doilea cel mai mare consumator de aur la nivel global, reprezentând aproximativ 26% din cererea mondială, imediat după China, potrivit World Gold Council. Bijuteriile domină în continuare, dar cererea de investiții se schimbă.

Lingourile și monedele reprezintă acum aproape o treime din cererea de aur la nivel de retail, față de aproximativ 24% în urmă cu cinci ani, un semn că aurul este văzut tot mai mult ca un instrument de protecție financiară, nu doar ca podoabă.

În plus, Banca de Rezervă a Indiei a adăugat aproximativ 75 de tone de aur din 2024, ducând rezervele totale la circa 880 de tone, sau aproape 14% din rezervele valutare ale Indiei, potrivit Morgan Stanley.

Războaiele, temerile legate de inflație, crizele financiare și tensiunile geopolitice îi împing constant pe investitori, dar și pe cetățenii obișnuiți, către aur. Achizițiile recente ale băncilor centrale, în special ale Chinei, au amplificat această creștere a prețului aurului, pe măsură ce țările caută să își diversifice rezervele și să reducă dependența de dolar.

Însă, aurul rămâne un paradox. Din punct de vedere economic, este în mare parte inactiv. Nu generează venituri și contribuie puțin la productivitate sau la formarea de capital. Guvernele au încercat, prin ETF-uri pe aur, obligațiuni suverane legate de aur și aur digital, să direcționeze economiile gospodăriilor către active mai productive.

Succesul a fost însă limitat. Pentru multe gospodării, aurul nu este doar o investiție, ci o asigurare, ceva ce poate fi gajat, vândut sau transmis mai departe în vremuri dificile.

Cu toate acestea, importurile afectează deficitul de cont curent și stabilitatea monedei. În același timp, aurul funcționează ca un sistem financiar din umbră, prin deblocarea lichidității. Această tensiune definește dilema aurului în India: un munte de bogăție de 5 trilioane de dolari care, în mare parte, stă pe loc.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#AUR #India

Sute de pasageri ai companiilor aeriene din Europa au avut zborurile deviate sau au primit escorte militare săptămâna aceasta, în urma unei serii de amenințări cu bombă pe care oficialii le-au numit farse rău intenționate. Încă nu s-a dovedit cine e în spatele incidentelor, care au venit într-un moment de creștere a tensiunilor cu Rusia și de avertismente că aceasta ar putea intensifica așa-numitele atacuri hibride pe continent. Asociația Piloților de Linie Britanici a explicat exact ce se întâmplă la bordul unui avion atunci când este primită o amenințare cu bombă, scrie PBS, transmite Digi24.

Amenințările sunt evaluate și apoi transmise piloților

Atunci când o amenințare la adresa unei aeronave este trimisă companiei aeriene, aceasta este transmisă unei echipe de evaluatori. Acești evaluatori utilizează procese standard pentru a clasifica amenințarea și a decide dacă aceasta este Roșie (credibilă), Galbenă (parțial credibilă) sau Verde (necredibilă). Galbenă nu este considerată o evaluare adecvată dacă avionul este în aer, potrivit Asociației Piloților de Linie Britanici.

„Dacă amenințarea este evaluată ca necredibilă, personalul din avion nu va fi informat despre aceasta. Cu toate acestea, atunci când o amenințare este evaluată ca fiind credibilă (roșu sau galben), echipajul de zbor va fi informat imediat și va efectua procedurile companiei pentru o amenințare cu bombă credibilă”, au explicat experții.

„Din momentul în care echipajul de zbor este notificat despre o amenințare credibilă cu bombă, comandantul aeronavei – căpitanul – este la comandă și va lua toate deciziile, ghidat de lista de verificare corespunzătoare, pentru siguranța aeronavei sale. De obicei, dacă un avion se află încă pe pistă, aceasta va însemna o evacuare, iar dacă este în aer, prioritatea va fi aterizarea avionului cât mai curând și în siguranță posibil”, mai explică asociația de profil din Marea Britanie.

„Piloții sunt profesioniști cu înaltă calificare și pregătire. Expertiza lor este neprețuită în asigurarea siguranței pasagerilor și în menținerea aviației ca una dintre cele mai sigure forme de transport existente.”

Companiile aeriene, operatorii aeroportuari și autoritățile de aplicare a legii respectă, în general, liniile directoare elaborate de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației și de Organizația Aviației Civile Internaționale, care efectuează audituri pentru a asigura conformitatea.

Antrenamentul echipajului de zbor include exerciții situaționale în timp real care acoperă diverse amenințări, inclusiv modul de căutare a explozibililor care ar fi putut fi introduși ilegal la bord.

Devierea și inspectarea zborurilor sunt costisitoare

Atunci când sunt semnalate amenințări, angajații companiilor aeriene sunt instruiți să țină apelantul la telefon și să adune cât mai multe informații posibil, potrivit expertului în securitate aeronautică Philip Baum.

Multe dintre amenințările primite săptămâna aceasta au fost trimise prin e-mail, conținând suficiente informații pentru ca autoritățile să stabilească dacă aeronava necesită inspecție. Acest lucru poate fi costisitor pentru companiile aeriene.

Baum, profesor invitat de securitate aeronautică la Universitatea Coventry din Anglia, a declarat că devierea unui zbor din cauza unui pasager indisciplinat sau a unei amenințări cu bombă poate costa până la 250.000 de dolari.

Costurile ar putea fi mai mici în acest caz, deoarece majoritatea zborurilor perturbate au fost pe distanțe scurte, unde există o probabilitate mai mică de întârzieri, a spus el.

Amenințările false ar putea testa apărarea

Intenția acestor amenințări „pare să fie de a semăna haos, incertitudine cu privire la fiabilitatea traficului aerian în Europa”, a declarat Jacob Funk Kirkegaard, cercetător senior la grupul de experți Bruegel din Bruxelles.

Amenințările ar putea testa, de asemenea, timpul de răspuns relativ și nivelul de coordonare dintre autoritățile din diferite țări, cu scopul de a identifica punctele slabe pentru viitoarele atacuri.

„Răspund autoritățile din Polonia cu aceeași viteză și cu aceeași urgență etc. ca autoritățile din Italia, de exemplu?”, a spus Kirkegaard, comparând astfel de amenințări cu un „test de stres” al sistemului.