Kenneth Smith este unul dintre cei doi americani încă în viață care pot descrie cum este să supraviețuiești unei execuții. În noiembrie 2022, trebuia să fie executat prin injecție letală, dar medicii nu au reușit să-i injecteze substanța. În schimb, l-au supus timp de ore întregi unei dureri chinuitoare echivalente, susțin avocații săi, cu tortura, relatează The Guardian.

După 9 luni, autoritățile din Alabama vor să ducă la îndeplinire sentința de condamnare la moarte, folosind însă o metodă experimentală, care nu a fost utilizată niciodată în sistemul penitenciar și are este contestată inclusiv de medicii veterinari, ca formă de eutanasiere. Alabama vrea să devină primul stat din SUA care ucide un prizonier forțându-l să respire azot pur.

Procurorul general a cerut instanței supreme a statului să stabilească o nouă dată de execuție pentru Smith, folosind această metodă care nu a mai fost testată până acum. Metoda, cunoscută sub numele de „hipoxie cu azot”, funcționează teoretic prin înlocuirea oxigenului respirat de deținut cu azot. În câteva minute, acest lucru ar reduce nivelul de oxigen din creierul individului și din alte organe vitale, ducând la moarte prin sufocare.

Experții în pedeapsa cu moartea au condamnat intenția statului Alabama, susținând că este practic un experiment. Alegerea lui Smith ca prim candidat pentru această tehnică, la mai puțin de un an după ce a suferit o execuție eșuată, a fost, de asemenea, criticată și considerată o dublă încălcare a protecției celui de-al optulea amendament împotriva „pedepselor crude și neobișnuite”.

Smith, în vârstă de 58 de ani, a fost condamnat pentru uciderea lui Elizabeth Sennett, în 1988. El a fost plătit cu 1.000 de dolari pentru crimă de soțul femeii, un pastor care avea datorii și voia să încaseze polița de asigurare de viață a soției sale.

La proces, juriul a votat cu scorul 11-1 pentru a-l condamna Smith la închisoare pe viață, dar judecătorul a schimbat verdictul în condamnare la moarte.

În 2022, Smith a fost unul dintre cei trei deținuți din Alabama care au suferit proceduri de injecție letală eșuate. Medicii penitenciarului au petrecut ore întregi încercând fără succes să stabilească o linie intravenoasă prin care să pompeze substanța letală în corpul lui. Gardienii i-au pus pe Smith cătușe, apoi l-au condus în camera de execuție și l-au legat strâns de targă.

În timp ce zăcea acolo, s-a pregătit pentru moartea iminentă. S-a uitat în sus la luminile fluorescente și a fost surprins că formau o cruce. În cei 33 de ani petrecuți în celula condamnaților la moarte, Smith și-a găsit credința, așa că și-a spus în gând: „Nu sunt singur”.

Cu două minute înainte ca Smith să fie dus în camera morții, o curte de apel suspendase execuția lui. Judecătorii au găsit motive întemeiate să creadă că echipa însărcinată cu instalarea tuburilor intravenoase pentru injecțiile letale ar avea „dificultăți extreme” în a accesa venele deținutului și că, în consecință, acest lucru ar fi provocat „dureri inutile”.

În ciuda ordinului clar venit de la una dintre cele mai înalte instanțe ale țării, echipa de execuție a continuat procedura. Potrivit avocaților lui Smith, „el credea că va muri în curând și că nu se mai poate face nimic”. La ora 22.00,, o echipă medicală formată din trei persoane, cu identitatea ascunsă în spatele salopetelor medicale verzi, albastre și roșii, a intrat în sală, gata să injecteze medicamentele care urmau să-l ucidă pe Smith. O persoană cu salopeta albastră a legat un garou în jurul brațului lui Smith și apoi a înfipt un ac în el.

Când Smith a protestat că îl înjunghie în mușchi, aceasta a răspuns: „Nu e adevărat”. Echipa a căutat în repetate rânduri o venă pentru a-i face injecția letală, dar fără succes. Bărbatul cu salopeta albastră le-a cerut gardienilor închisorii să întoarcă targa, astfel încât Smith a ajuns să stea cu capul în jos și cu picioarele spre tavan. L-au lăsat așa câteva minute, apoi au îndreptat targa și au început din nou să caute o venă viabilă, de data asta cu un ac mai mare, în zona claviculei. După cinci sau șase încercări fără succes, directorul adjunct al închisorii i-a mutat capul lui Smith într-o parte pentru a oferi o direcție mai bună pentru ac.

Condamnatul suferea deja dureri îngrozitoare, potrivit avocaților săi. Când Smith a protestat, directorul adjunct i-a spus: „Kenny, este pentru binele tău”. „Alabama l-a torturat deja o dată pe Kenneth Smith, prinzându-l și înțepându-l cu ace, într-o încercare eșuată de a-l ucide. Este uimitor de nesăbuit și crud să încerci din nou, folosind o metodă de execuție netestată, care are toate șansele să provoace suferințe groaznice”, a spus Maya Foa, director executiv comun al Reprieve, un grup pentru drepturile omului. Foa a adăugat că noul protocol publicat în Alabama pentru moartea prin azot a fost „alarmant de vag – oficialii evident nu știu ce fac și speră să fie mai bine. Statul tratează o ființă umană pe ca un cobai într-un laborator și numește asta dreptate.”

#Alabama #condamnare la moarte #condamnat #experiment #veterinari

Ministrul Culturii, Dan Suruceanu, a efectuat o vizită în raionul Rezina, unde a discutat despre obiectivele de patrimoniu din Țipova și Saharna, precum și despre proiectele de conservare, amenajare și valorificare a zonei.

La Țipova, ministrul a examinat lucrările realizate pentru îmbunătățirea și amenajarea căilor de acces către Mănăstirea Rupestră, proiect aflat în etapa finală de implementare. În cadrul vizitei au fost abordate aspecte privind siguranța traseelor, semnalizarea obiectivului și soluțiile pentru o mai bună promovare a patrimoniului cultural și natural al zonei în rândul vizitatorilor.

Totodată, a fost discutată perspectiva dezvoltării unui muzeu de etnografie și istorie în satul Țipova, în cooperare cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și autoritățile locale.

„Mănăstirea Rupestră din Țipova se numără printre cele patru obiective de patrimoniu de pe ambele maluri ale Nistrului selectate în 2024 pentru lucrări de restaurare și conservare în cadrul Programului „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat cu sprijinul Uniunii Europene și PNUD Moldova. Proiectul ,,Amenajarea scărilor de acces spre Mănăstirea rupestră din cadrul Complexului muzeal Rezervația Peisagistică „Ţipova-Saharna” a intrat în etapa de implementare. Inițiativa contribuie la protejarea și promovarea patrimoniului cultural al Complexului Muzeal „Ţipova-Saharna”, secție a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Astfel, datorită acestui proiect, vizitatorii vor avea acces mai sigur la monumentele istorice și naturale din zonă.

Unul dintre principiile care au stat la baza intervenției a fost păstrarea autenticității monumentului și respectarea urmelor istorice existente. Scările originale, construite de călugări la începutul secolului al XIX-lea, erau realizate din piatră spartă și reprezintă o mărturie valoroasă a ingeniozității și efortului depus de comunitatea mănăstirii pentru amenajarea accesului între biserica de pe platou și bisericile rupestre.

Din cauza dificultății de a identifica și procura piatră cu caracteristici similare celei utilizate inițial, restaurarea integrală a scărilor din același material nu a fost posibilă. În acest context, s-a optat pentru o soluție temporară, care îmbină necesitatea conservării patrimoniului cu asigurarea unui acces sigur pentru vizitatori. Secțiunile scărilor sunt realizate din lemn masiv de stejar. Montarea lor permite, totodată, conservarea și punerea în valoare a porțiunilor autentice ale vechilor scări din piatră, care vor putea fi observate de vizitatori, ca mărturii ale modului în care era amenajat accesul către mănăstirea rupestră acum două secole”, se arată în comunicatul emis de Ministerul Culturii.

De asemenea, Dan Suruceanu a vizitat Mănăstirea „Sfânta Treime” din Saharna, unul dintre cele mai cunoscute centre de pelerinaj din Republica Moldova și un obiectiv important pentru turismul cultural-religios.

Pornind de la potențialul celor două zone, ministrul a discutat despre promovarea comună a obiectivelor din Saharna și Țipova, precum și despre posibilitatea dezvoltării unui traseu cultural-turistic care să le conecteze. O astfel de abordare ar permite o valorificare mai bună a patrimoniului cultural și natural și le-ar oferi vizitatorilor un parcurs mai clar și mai bine organizat.