Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Condamnatul la moarte care a supraviețuit injecției letale va fi executat printr-o metodă experimentală

03 Sept. 2023, 17:50
 // Categoria: În Lume // Autor:  Elena Putregai
03 Sept. 2023, 17:50 // În Lume //  Elena Putregai

Kenneth Smith este unul dintre cei doi americani încă în viață care pot descrie cum este să supraviețuiești unei execuții. În noiembrie 2022, trebuia să fie executat prin injecție letală, dar medicii nu au reușit să-i injecteze substanța. În schimb, l-au supus timp de ore întregi unei dureri chinuitoare echivalente, susțin avocații săi, cu tortura, relatează The Guardian.

După 9 luni, autoritățile din Alabama vor să ducă la îndeplinire sentința de condamnare la moarte, folosind însă o metodă experimentală, care nu a fost utilizată niciodată în sistemul penitenciar și are este contestată inclusiv de medicii veterinari, ca formă de eutanasiere. Alabama vrea să devină primul stat din SUA care ucide un prizonier forțându-l să respire azot pur.

Procurorul general a cerut instanței supreme a statului să stabilească o nouă dată de execuție pentru Smith, folosind această metodă care nu a mai fost testată până acum. Metoda, cunoscută sub numele de „hipoxie cu azot”, funcționează teoretic prin înlocuirea oxigenului respirat de deținut cu azot. În câteva minute, acest lucru ar reduce nivelul de oxigen din creierul individului și din alte organe vitale, ducând la moarte prin sufocare.

Experții în pedeapsa cu moartea au condamnat intenția statului Alabama, susținând că este practic un experiment. Alegerea lui Smith ca prim candidat pentru această tehnică, la mai puțin de un an după ce a suferit o execuție eșuată, a fost, de asemenea, criticată și considerată o dublă încălcare a protecției celui de-al optulea amendament împotriva „pedepselor crude și neobișnuite”.

Smith, în vârstă de 58 de ani, a fost condamnat pentru uciderea lui Elizabeth Sennett, în 1988. El a fost plătit cu 1.000 de dolari pentru crimă de soțul femeii, un pastor care avea datorii și voia să încaseze polița de asigurare de viață a soției sale.

La proces, juriul a votat cu scorul 11-1 pentru a-l condamna Smith la închisoare pe viață, dar judecătorul a schimbat verdictul în condamnare la moarte.

În 2022, Smith a fost unul dintre cei trei deținuți din Alabama care au suferit proceduri de injecție letală eșuate. Medicii penitenciarului au petrecut ore întregi încercând fără succes să stabilească o linie intravenoasă prin care să pompeze substanța letală în corpul lui. Gardienii i-au pus pe Smith cătușe, apoi l-au condus în camera de execuție și l-au legat strâns de targă.

În timp ce zăcea acolo, s-a pregătit pentru moartea iminentă. S-a uitat în sus la luminile fluorescente și a fost surprins că formau o cruce. În cei 33 de ani petrecuți în celula condamnaților la moarte, Smith și-a găsit credința, așa că și-a spus în gând: „Nu sunt singur”.

Cu două minute înainte ca Smith să fie dus în camera morții, o curte de apel suspendase execuția lui. Judecătorii au găsit motive întemeiate să creadă că echipa însărcinată cu instalarea tuburilor intravenoase pentru injecțiile letale ar avea „dificultăți extreme” în a accesa venele deținutului și că, în consecință, acest lucru ar fi provocat „dureri inutile”.

În ciuda ordinului clar venit de la una dintre cele mai înalte instanțe ale țării, echipa de execuție a continuat procedura. Potrivit avocaților lui Smith, „el credea că va muri în curând și că nu se mai poate face nimic”. La ora 22.00,, o echipă medicală formată din trei persoane, cu identitatea ascunsă în spatele salopetelor medicale verzi, albastre și roșii, a intrat în sală, gata să injecteze medicamentele care urmau să-l ucidă pe Smith. O persoană cu salopeta albastră a legat un garou în jurul brațului lui Smith și apoi a înfipt un ac în el.

Când Smith a protestat că îl înjunghie în mușchi, aceasta a răspuns: „Nu e adevărat”. Echipa a căutat în repetate rânduri o venă pentru a-i face injecția letală, dar fără succes. Bărbatul cu salopeta albastră le-a cerut gardienilor închisorii să întoarcă targa, astfel încât Smith a ajuns să stea cu capul în jos și cu picioarele spre tavan. L-au lăsat așa câteva minute, apoi au îndreptat targa și au început din nou să caute o venă viabilă, de data asta cu un ac mai mare, în zona claviculei. După cinci sau șase încercări fără succes, directorul adjunct al închisorii i-a mutat capul lui Smith într-o parte pentru a oferi o direcție mai bună pentru ac.

Condamnatul suferea deja dureri îngrozitoare, potrivit avocaților săi. Când Smith a protestat, directorul adjunct i-a spus: „Kenny, este pentru binele tău”. „Alabama l-a torturat deja o dată pe Kenneth Smith, prinzându-l și înțepându-l cu ace, într-o încercare eșuată de a-l ucide. Este uimitor de nesăbuit și crud să încerci din nou, folosind o metodă de execuție netestată, care are toate șansele să provoace suferințe groaznice”, a spus Maya Foa, director executiv comun al Reprieve, un grup pentru drepturile omului. Foa a adăugat că noul protocol publicat în Alabama pentru moartea prin azot a fost „alarmant de vag – oficialii evident nu știu ce fac și speră să fie mai bine. Statul tratează o ființă umană pe ca un cobai într-un laborator și numește asta dreptate.”

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.