Consiliul de Administrație al Moldovagaz are o nouă componență, care a fost votată de Consiliul de observatori al companiei, iar Vadim Ceban va fi președinte interimar, transmite IPN.

Au fost numiți 8 din cei 9 membri ai Consiliului de administrație, iar funcția de președinte a rămas neacoperită din cauza incompatibilității de funcții a lui Dorin Junghietu, care a câștigat concursul, dar deține în prezent funcția de ministru al energiei.

Astfel, prin decizia Consiliului de Observatori, interimatul va fi exercitat de vicepreședintele Consiliului de administrație, Vadim Ceban. Noua componență a fost prezentată colectivului de către ministrul energiei, Dorin Junghietu.

„În perspectiva preluării de către Energocom a obligației de serviciu public de furnizor universal de gaze de la 1 august, compania are nevoie de un plan de optimizare a cheltuielilor si de restructurare consecventă, pentru a-și exercita atribuțiile de distribuție și transport a gazelor, precum și servicii de relații cu clienții”, a declarat Junghietu.

Din partea Republicii Moldova, în componența organului executiv al companiei Moldovagaz au fost numiți Vadim Ceban, care anterior a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Administrație, Radu Mandraburca, șeful Aparatului Consiliului de Administrație al SA Moldovagaz și Eduard Calancea, coordonator de proiect UCIPE.

Concernul rus Gazprom este reprezentat în Consiliul de Administrație de Mihail Yuriev, Pavel Vlasov, Denis Emelyanov, Roman Jelnov și Anton Bubenov, care dețin funcții de conducere în subdiviziunile SAP Gazprom.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Consiliul de Administrație al Moldovagaz este un organul executiv colegial, format din 9 membri numiți la propunerea principalilor acționari, pe un termen de 3 ani. Din partea Guvernului Republicii Moldova sunt desemnați 4 membri și din partea Gazprom – 5.

#componenta #Consiliul de Administratie #Moldovagaz

Prețurile transporturilor de motorină au ajuns să fie mai mari decât cele ale combustibilului de aviație în Europa, pentru prima dată în mai bine de un an.

Situația apare în contextul în care continentul înlocuiește livrările mai reduse de combustibil pentru aviație din Orientul Mijlociu cu alte surse de aprovizionare, dar întâmpină dificultăți în a asigura suficientă motorină pentru industrie și agricultură, arată datele LSEG, citate de Reuters.

Europa a reușit să atragă transporturi de combustibil de aviație din SUA și din alte țări, precum Nigeria, după ce prețurile au crescut în urma izbucnirii războiului cu Iranul, care a perturbat aprovizionarea cu țiței și carburanți. Oferta globală de motorină s-a restrâns și mai mult după ce Rusia a interzis exporturile, în contextul atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor sale.

Europa și-a majorat importurile de combustibil de aviație la 750.000 de barili pe zi în iunie, cel mai ridicat nivel din octombrie 2025, iar în iulie a menținut un ritm similar, față de 612.000 de barili pe zi în ianuarie, potrivit Kpler, transmite Mediafax.

În acest context, prețul motorinei a depășit în această săptămână prețul combustibilului de aviație, potrivit datelor LSEG.

De ce au crescut iarăși prețurile motorinei
Prețurile motorinei au revenit pe creștere în ultimele săptămâni, pe fondul blocajului negocierilor de pace cu Iranul și al perturbărilor exporturilor rusești. Acestea sunt acum cu doar 14% sub maximele din aprilie. Prețurile combustibilului de aviație au crescut, de asemenea, în ultimele săptămâni, dar sunt cu 25% sub recordurile din martie.

Un alt semn al slăbirii relative a combustibilului de aviație este faptul că acesta s-a depreciat în raport cu prețul contractelor futures pentru gazoil, indicatorul de referință în funcție de care este evaluat în Europa.

Prețul estimat pentru un transport de combustibil de aviație care ajunge în Europa era, pe 10 august, cu 24 de dolari pe tonă sub prețul contractelor futures pentru gazoil, potrivit LSEG.

Este cel mai mare discount din iulie 2025. La apogeul războiului cu Iranul, în martie, combustibilul de aviație avea un preț cu peste 500 de dolari pe baril mai mare.