Coreea de Nord a testat o nouă rachetă hipersonică cu combustibil solid şi rază de acţiune intermediară, a anunţat luni agenţia de presă de stat KCNA, acţiune condamnată de Statele Unite, Coreea de Sud şi Japonia.

Lansarea a avut ca scop testarea fiabilităţii noilor motoare cu combustibil solid în mai multe trepte şi de mare putere şi a unui focos controlat hipersonic manevrabil cu rază de acţiune intermediară, potrivit KCNA, care a precizat că testul nu a reprezentat o ameninţare la adresa securităţii ţărilor vecine.

Într-un comunicat, armata sud-coreeană a criticat lansarea ca fiind o încălcare a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU şi a declarat că provocările directe ale Nordului vor fi întâmpinate cu „răspunsul său copleşitor”.

Lansarea rachetei balistice de duminică, prima lansată de Nord în acest an, a fost condamnată de trimişii Coreei de Sud, SUA şi Japoniei, care au declarat, după o convorbire telefonică între ei, că provocările Coreei de Nord sunt cauza principală a instabilităţii din regiune.

Testul a avut loc în aceeaşi zi în care o delegaţie condusă de ministrul de externe Choe Son Hui, care se îndrepta spre Rusia, a părăsit Pyongyangul, potrivit KCNA.

Lansarea rachetei şi vizita în Rusia au loc pe fondul tensiunilor tot mai mari dintre cele două Corei, în urma seriei de lansări de rachete balistice intercontinentale efectuate de Pyongyang şi a primului său satelit militar de spionaj, precum şi a aprofundării legăturilor dintre Pyongyang şi Moscova, care au îngrijorat Washingtonul şi aliaţii săi.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Într-un comunicat separat, luni, Coreea de Nord a acuzat Seulul de escaladarea tensiunilor în regiune prin exerciţii militare şi apeluri la înarmare ale oficialilor sud-coreeni.

„Chiar şi o mică scânteie poate fi un catalizator pentru conflicte fizice enorme între cele două ţări cele mai ostile”, se arată în comunicat.

Coreea de Nord a anunţat recent schimbări pentru a desemna Sudul ca stat separat, inamic, renunţând astfel la decenii de politică, liderul Kim Jong Un afirmând că reunificarea paşnică nu mai este posibilă.

Analiştii au declarat că această mişcare ar putea contribui potenţial la justificarea folosirii armelor nucleare împotriva Seulului într-un viitor război.

Armata sud-coreeană a declarat că racheta de duminică, lansată din zona Pyongyangului în jurul orei 14:55 (0555 GMT), a zburat la aproximativ 1.000 km (600 de mile) de coasta de est a ţării. Ministerul japonez al Apărării a declarat că altitudinea maximă a fost de cel puţin 50 km (30 de mile).

Rachetele hipersonice lansează de obicei un focos care se deplasează cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât viteza sunetului, adică aproximativ 6.200 km pe oră (3.850 mph), manevrându-se adesea la altitudini relativ joase.

În ciuda numelui lor, analiştii spun că principala caracteristică a armelor hipersonice nu este viteza – care poate fi uneori egalată sau depăşită de focoasele rachetelor balistice tradiţionale – ci manevrabilitatea lor, care poate ajuta focosul să se sustragă apărării antirachetă.

Pyongyang a declarat anterior că a testat noile sale motoare cu combustibil solid pentru o rachetă balistică intermediară la 11 şi 14 noiembrie.

#Coreea de Nord #Rachetele hipersonice

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.