Coreea de Sud se confruntă cu un declin al populației. Autoritățile au decis să implementeze un program-pilot, prin care vor să aducă în țară peste 100 de lucrători străini, pentru a „prelua treburile casnice ale sud-coreenilor”. Guvernul vrea să le ușureze, astfel, viața oamenilor și să-i încurajeze să se căsătorească și să aibă copii.
Guvernul a anunțat la începutul lunii septembrie că un program-pilot, care permite a 100 de lucrători străini să înceapă să lucreze în capitala Seul, va începe încă din decembrie. Planul va extinde numărul de industrii și companii eligibile pentru a angaja lucrători străini, deoarece Coreea de Sud se confruntă cu o populație îmbătrânită, forța de muncă în scădere și deficit de forță de muncă în diferite sectoare. Programul-pilot va acorda prioritate trimiterii de lucrători străini la cupluri căsătorite cu venituri duble, între 20 și 40 de ani, gospodării monoparentale și familii cu mai mulți copii, deoarece aceste grupuri au cea mai mare cerere de ajutor pentru treburile casnice.
Programul urmărește „să ușureze povara muncii casnice și a îngrijirii copiilor”, a transmis biroul primului ministru într-un comunicat de presă. Menajerele străine vor trebui să aibă cel puțin 24 de ani și vor fi supuse verificărilor antecedentelor. Autoritățile vor evalua, de asemenea, experiența de muncă, cunoștințele și competențele lingvistice ale migranților.
Acestea vor fi plasate în gospodăriile coreene prin „agenții credibile”, care vor monitoriza succesul programului pe parcursul celor șase luni, se arată în comunicatul de presă. Povara îngrijirii copilului și a treburilor casnice a fost mult timp menționată ca un factor în scăderea ratei căsătoriilor și a natalității în Coreea de Sud, precum și creșterea costului vieții și o reticență tot mai mare în rândul femeilor educate de a renunța la o carieră.
Sud-coreenii nu mai vor să aibă copii
Un raport guvernamental de la începutul acestei săptămâni a constatat că, printre rezidenții cu vârste cuprinse între 19 și 34 de ani, mai mult de jumătate au spus că nu vor să aibă copii, nici după căsătorie. Și doar 36,4% dintre respondenți au spus că au o percepție pozitivă asupra căsătoriei. Dar această tendință nu a făcut decât să accelereze criza populației din țară. Coreea de Sud se confruntă de mult timp cu deficitul cronic de forță de muncă în sectoarele de producție și agricultură, a raportat Reuters.
Într-un efort de a aborda deficitul, guvernul a propus chiar creșterea plafonului orelor de lucru la 69 pe săptămână, de la limita de 52 – până când o reacție în rândul tinerilor lucrători i-a forțat să renunțe la plan. Unii politicieni au cerut anterior guvernului să importe muncitori străini pentru a ajuta la atenuarea poverilor asupra cuplurilor tinere și părinților. Anul trecut, primarul Seulului a propus o astfel de schemă într-o ședință. El a subliniat alte orașe mari din Asia, cum ar fi Hong Kong și Singapore, unde lucrătorii migranți și menajere sunt o parte esențială a mediului social și economic.
În aceste locuri, „participarea femeilor la activități economice a arătat o tendință ascendentă clară. Nu a inversat tendința pe termen lung a ratei scăzute de fertilitate, dar tendința descendentă a natalității a încetinit în comparație cu Coreea de Sud”, a scris el. Deși există menajere locale coreene și lucrători pentru îngrijirea copiilor, numărul lucrătorilor este în scădere constantă și îmbătrânește, marea majoritate având peste 50 de ani, a declarat Ministerul Muncii în iulie.
Conform regulilor actuale, Coreea de Sud permite doar cetățenilor străini cu vize specifice să lucreze în menaj sau să îngrijească copii, cum ar fi rezidenții pe termen lung, migranții căsătoriți și etnicii coreeni care vin din străinătate.
Costul acestui program a stârnit dezbateri
Dar costul unui astfel de program – și cât să plătească muncitorii – a stârnit, de asemenea, dezbateri. Menajerele care locuiesc în afara caselor angajatorilor și fac naveta la locul de muncă sunt plătite cu mai mult de 15.000 de woni coreeni (11,40 dolari) pe oră, în timp ce cele care locuiesc în casele angajatorilor lor sunt plătite cu până la 4,5 milioane de woni pe lună (aproximativ 3.415 dolari). „Venitul mediu (lunar) al unei gospodării de patru persoane este de aproximativ 5,04 milioane de woni (aproximativ 3.827 de dolari). Chiar și pentru mine, două milioane de woni (1.518 de dolari) este o sumă extrem de împovărătoare”, a declarat un membru al unui grup consultativ guvernamental format din părinți.
Programul-pilot de șase luni al guvernului înseamnă că angajatorii vor putea să plătească „o rată mai mică decât rata actuală de pe piață pentru locurile de muncă de menaj”, prin cooperare cu guvernul din Seul și agențiile relevante, potrivit comunicatului de presă. Discrepanțe similare de salarizare se observă în Hong Kong, unde lucrătorii casnici străini – în mare parte din Filipine și Indonezia – sunt plătiți cu un salariu minim mai mic decât restul forței de muncă.
Aceștia câștigă minim 4.730 de dolari Hong Kong (aproximativ 600 de dolari) pe lună. Autoritățile din Hong Kong și unii observatori au susținut că lucrătorii casnici străini au obligația legală de a locui cu angajatorii lor. Dar activiștii și lucrătorii comunitari susțin că sistemul are mare nevoie de reformă.
