Se poate spune, cu foarte mare ușurință, că NASA „face legea”, atunci când vine vorba despre tehnologie și marile invenții ale lumii recente. Însă, dincolo de invențiile care servesc lungilor și complicatelor misiuni pe care le execută în spațiu, există și câteva pe care le folosim zi de zi, chiar dacă nu ne dăm seama. Cu alte cuvinte, testate de cosmonauți, pentru ca tu să ai o viață mai ușoară, în general.

Căștile wireless

Dacă obișnuiești să petreci mult timp într-un mediu de afaceri, există să fii deja familiarizat cu numele Plantronics (rebranduit Poly, în ultimii ani). Căștile lor fără fir sunt un element de bază în birourile de lumea întreagă, datorită calității.

În anii 1960, NASA a contractat un laborator de cercetare, pe numele său ITT Labs, pentru a dezvolta un sistem radio portabil fără fir, pentru că voia se asigure că astronauții nu sunt dependenți de fire, dar că au și o metodă suplimentară de comunicare. Acest arc de dezvoltare a devenit important, după ce astronautul din programul Mercur, Gus Grissom, aproape a murit, deoarece inundațiile din capsula de recuperare i-au scurtcircuitat echipamentul radio, neavând o altă cale de comunicare.

ITT Labs a construit un model inspirat de niște căști de aviație de la Planctronics, iar NASA a ajuns, mai apoi, să lucreze direct cu Plantronics pentru a construi o versiune fără fir și destul de compactă pentru acele vremuri.

Mâncarea liofilizată

Liofilizarea, dar și alte metode de conservare a alimentelor au beneficiat, la rândul lor, de influența NASA și au contribuit foarte mult la îmbunătățirea siguranței alimentelor și a metodelor de depozitare în întreaga lume, mai apoi.

Cercetările finanțate de NASA privind liofilizarea reprezintă motivul pentru care, astăzi, poți cumpăra cereale cu bucăți mici de căpșuni confiate, spre exemplu.

Ca fapt divers, NASA a dus în spațiu chiar și înghețată liofilizată, în timpul misiunii Apollo 7, dar aceasta nu a fost prea apreciată de astronauți. Totuși, măcar au încercat.

Uneltele fără fir

Introdus pe piață în 1979, DustBuster de la Black & Decker a reprezentat, la vremea respectivă, o noutate. Practic, vorbim despre un mic aspirator de mână care mergea pe o baterie internă. Asta poate că nu sună uimitor astăzi, ce-i drept, mai ales că totul este portabil și alimentat de baterii acum. Cu toate astea, la vremea respectivă, a declanșat o adevărată revoluție în domeniul electrocasnicelor și uneltelor electrice.

Totuși, „avalanșa” de instrumente alimentate cu baterii de consum a dat curs unor cercetări întreprinse în numele NASA. La sfârșitul anilor 1960, NASA a contractat Black & Decker pentru a realiza versiuni alimentate cu baterii ale diferitelor instrumente, cum ar fi burghie pentru prelevarea de probe lunare. Cercetarea și modelarea computerizată a dus la fabricarea uneltelor de înaltă eficiență, ce au fost folosite în programele spațiale.

Spuma cu memorie

Și pentru pernele, paturile și scaunele premium din spumă cu memorie pe care te relaxezi acum poți mulțumi NASA, pentru că tot ei sunt cei de la care a început totul.

Dezvoltată în anii 1960, „spumă temperată” a fost inițial menită să ofere o amortizare conformă corpului, în cazul piloților de testare din aeronavele NASA și, mai târziu, pentru astronauți, pentru a-i proteja de presiunea intensă a lansărilor spațiale și de impactul dur al reîntoarcerii pe Pământ, în capsule de recuperare.

A fost nevoie de câțiva ani și de câteva revizuiri ale formulei originale, dar în cele din urmă, spuma cu memorie a devenit omniprezentă în viața omului și suntem siguri că și tu ai acasă un obiect dintr-un astfel de material.

Aparatele dentare „invizibile”

Spuma cu memorie și alimentele liofilizate sunt explicabile, atunci când vorbim despre NASA, însă majoritatea oamenilor nu își dă seama că și aparatele dentare „invizibile” fac parte din aceeași categorie.

Materialul în cauză se numește alumină policristalină translucidă (TPA). A fost descoperit inițial de NASA, în timp ce cerceta polimeri ultra-puternici care ar putea acoperi echipamentele radar, fără a diminua transmisia semnalului.

Mai târziu, companii precum Invisalign au realizat tăvi de aliniere care acopereau întregul dinte fără fire de legătură, din același material.

Anvelopele mult mai rezistente la șocuri

În anii 1970, o colaborare între NASA și Goodyear Tire, pentru a dezvolta materiale mai rezistente la parașutele folosite la capsulele Viking a condus la îmbunătățirea anvelopelor, pe plan mondial.

Iar atunci când fibrele de la parașute au fost utilizate în proiectarea anvelopelor radiale, rezultatul a fost unul încununat cu succes.

Pe lângă alte inovații în ceea ce privește anvelopele, de-a lungul anilor, cum ar fi anvelopele nepneumatice pe bază de lanț, NASA a adus, de asemenea, și o contribuție semnificativă în ceea ce privește siguranța pe autostrăzi: canelarea de siguranță. Dacă ai condus vreodată pe autostradă și ai observat că aceasta are șanțuri longitudinale sculptate în ea, se poate spune că ai văzut o creație NASA în acțiune.

Canelurile au fost aplicate inițial pe pistele utilizate pentru aterizările navetelor spațiale, pentru a reduce derapajul și de atunci au fost aplicate și pe drumuri, trotuare și alte suprafețe de beton, în același scop.

Păturile „spațiale” pentru marii arși

Sigur ai văzut astfel pături reflectorizante folosite în cazurile ce implică situații de urgență, dar și în spitalele destinate marilor arși. Datorită serialului Better Call Saul, ele se mai numesc acum și „pături spațiale”.

Acest lucru se datorează faptului că materialul metalic reflectorizant din care sunt fabricate a fost inventat de NASA pentru a ajuta la protejarea și izolarea echipamentelor și chiar a porțiunilor întregi ale stațiilor spațiale. Există, astfel, un motiv pentru care aspectul de folie metalică strălucitoare este inseparabil de tot ceea ce înseamnă misiuni spațiale.

Nu numai că tehnologia persistă sub forma „păturilor spațiale” folosite în situații de urgență, însă o varietate de companii au încorporat, de asemenea, tehnologia în mănuși, îmbrăcăminte și alte articole de îmbrăcăminte. Ceea ce, având în vedere luna istorie a NASA de stimulare a inovației textile, nu e o deloc surpriză.

Sisteme de izolare pentru case și apartamente

Strâns legată de proprietățile izolante ale „păturilor spațiale” este și utilizarea tehnologiei NASA în izolarea casei. Multe companii produc stiluri de izolație cu bariere radiante, bazate pe tehnologia dezvoltată pentru prima dată în anii 1960 pentru a ajuta la izolarea astronauților ce au participat la misiunile Apollo de temperaturile extreme din spațiu.

Prin introducerea unui strat de izolație termică între două straturi de polimer aluminizat, acest fel de izolație poate ajuta la stabilizarea temperaturii unei case, de asemenea. Din nou, este cazul să le mulțumești celor de la NASA pentru asta.