Potrivit autorităților, accesul în cimitire va fi permis cu portul obligatoriu al măștilor de protecție, cu evitarea aglomerațiilor, păstrarea distanței fizice și interzicerea consumului de produse alimentare sau băuturilor alcoolice.

Tradițional, Paștele Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștele propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.

Țara unde sărbătoarea ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștele creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.

La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la belaruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomi.

În popor se crede că blajinii se numără printre cei dintâi oameni de pe Pământ. Conform unei legende, blajinii trăiesc fără femeile lor, stând cu ele doar 30 de zile pe an în scopul procreației. Incapabili de a săvârși fapte rele, blajinii se află dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Insulele Albe. Cele mai importante preocupări ale blajinilor sunt rugăciunile și postul pentru cei vii. Se crede că, deși sunt virtuoși, blajinii nu știu cum să calculeze când va cădea sărbătoarea Sfintelor Paști. Oamenii dau de veste blajinilor că a venit Paștele cu ajutorul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii.

În ziua de Paștele Blajinilor, oamenii obișnuiesc să meargă la cimitire și să dea de pomana ouă roșii, cozonac și pască celor nevoiași, dar și să pună flori pe morminte. Tot în această zi, nu se pomenesc doar morții cunoscuți, ci tot neamul strămoșilor comuni. Fiecare femeie aduce cu ea un prosop, strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Prosopul este oferit preotului care citește pomenele.