Rusia este acuzată că desfășoară o amplă campanie de modificare a compoziției demografice în teritoriile ucrainene ocupate, o practică interzisă de dreptul internațional. Experții afirmă că această strategie a început încă din 2014, odată cu anexarea Crimeei și preluarea controlului asupra unor regiuni din Donbas, și continuă până în prezent, potrivit Institutului pentru Război și Pace.

Politica include deportarea forțată a localnicilor ucraineni către zone îndepărtate ale Federației Ruse și relocarea în locul lor a altor grupuri etnice din Rusia. Potrivit Convenției a IV-a de la Geneva, asemenea acțiuni constituie o încălcare gravă a normelor care protejează civilii în timpul conflictelor armate.

Centrul Național de Rezistență al Ucrainei, creat de forțele pentru operațiuni speciale, documentează aceste cazuri pe baza informațiilor transmise de cetățenii care trăiesc în teritoriile ocupate. Un purtător de cuvânt al instituției, identificat sub pseudonimul „Lypa”, a precizat că majoritatea dosarelor privind schimbările demografice forțate în regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson se află încă în faza de anchetă preliminară.

Două persoane cu cetățenie rusă au fost deja condamnate în lipsă la câte 10 ani de închisoare pentru deportarea unor ucraineni din regiunea Zaporojie. Alte procese vizează oficiali ruși și colaboratori locali acuzați de deportarea copiilor din Herson și Mikolaiv.

Locuințele părăsite de ucrainenii expulzați sunt ocupate de cetățeni ruși aduși în teritoriile ocupate. Autoritățile de la Moscova ar fi declarat numeroase proprietăți ca „fără stăpân”, atribuindu-le coloniștilor. În alte cazuri, localnicii au fost etichetați drept „spioni” sau „sabotori”, fiind forțați să plece.

Cele mai afectate orașe sunt cele de pe țărmul Mării Azov, unde autoritățile ruse promovează locuințele confiscate drept „proprietăți de lux”. Mariupol a devenit, potrivit Lypei, un simbol propagandistic – Kremlinul susținând că îl reconstruiește după „eliberare”.

În teritoriile ocupate au fost aduse populații indigene din Federația Rusă, precum buriatul, osetini și dages­tani, folosiți ca forță de muncă la reconstrucții. Totodată, Moscova oferă stimulente financiare importante profesorilor și medicilor care acceptă să se mute acolo – sume ce pot ajunge până la două milioane de ruble și beneficii sociale echivalente celor acordate combatanților.

Organizațiile ucrainene colectează mărturii de la cetățenii rămași în teritoriile ocupate, informații verificate ulterior de serviciile de informații și de forțele armate. Cazurile de colaborare cu autoritățile ruse sunt investigate separat, fiind analizate și situațiile în care cooperarea a fost impusă de circumstanțe.

Potrivit avocatului pentru drepturile omului Serghei Lankin, transferul populației ruse pe teritoriul ucrainean ocupat încalcă mai multe tratate internaționale, inclusiv Convenția de la Geneva și Statutul de la Roma. Ucraina a sesizat Curtea Penală Internațională cu privire la deportările forțate, în special cele care vizează copiii.

Parchetul Republicii Autonome Crimeea investighează aceste fapte ca crime de război. Deși legislația ucraineană nu include încă o definiție clară a infracțiunilor de repopulare forțată, au fost deja identificate 18 persoane suspectate de implicare în deportări, dintre care 15 dosare au ajuns în instanță. Șase condamnări au fost pronunțate până acum, toate în lipsă, iar majoritatea celor acuzați sunt judecători ruși sau colaboratori ucraineni.

Procurorii au confirmat că peste 12.000 de persoane au fost deportate din Crimeea pentru că au refuzat să accepte cetățenia rusă. În pofida numărului redus de anchetatori specializați, autoritățile ucrainene afirmă că vor continua să documenteze și să transmită aceste crime instanțelor internaționale competente, pentru a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați.