Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Cum arată buncărul nuclear secret construit sub un hotel de lux pentru a găzdui întregul congres al SUA

12 Apr. 2024, 08:41
 // Categoria: În Lume // Autor:  Redacția Realitatea
12 Apr. 2024, 08:41 // În Lume //  Redacția Realitatea

The Greenbrier, o stațiune opulentă, situată în orașul White Sulphur Springs din munții Allegheny, a fost populară printre membrii familiei regale și politicieni renumiți încă de la deschiderea sa, în 1778. Asta a şi contribuit la alegerea sa, în anii 1950, ca destinaţie pentru Proiectul „Caspar”, informează disinfo.md.

Una dintre uşile masive ale buncărului, foto Greenbrier

În anul 1992, The Washington Post a publicat primul articol în care dezvăluia că, la sfârșitul anilor 1950, în timpul Războiului Rece, guvernul american a abordat The Greenbrier și a solicitat asistență pentru a crea un buncăr secret pentru a găzdui Congresul.

Astfel, atunci când au început lucrările la o nouă aripă a resortului, în 1958, a fost săpată o groapă enormă pentru fundație, iar cantități uriașe de beton au fost transportate cu camioanele, împreună cu materiale ciudate, inclusiv 110 urinale și uși uriașe din oțel. Localnicii au suspectat că noua construcție ar fi putut avea un scop special, dar au „acceptat să fie părtași la secret” și au păstrat tăcerea asupra acestui subiect timp de 35 de ani.

Buncărul, aflat la aproximativ 220 de metri sub pământ a fost construit între 1959 și 1962 și supranumit iniţial Proiectul „Caspar”, iar ulterior Proiectul „Insula Greacă”. Este un refugiu cu 1.000 de paturi, o cantină cu 400 de locuri și un incinerator de gunoi care putea fi folosit și drept crematoriu.

Aşa arată resortul The Greenbrier, foto Greenbrier

Există, de asemenea, un spital, o sală de operații și o farmacie aprovizionată cu o mulțime de antidepresive, precum și o sală de arhivă a Congresului, care păstrează atât dosare, cât și o colecție de arme.

Măsurând mai mult de 112.000 de metri pătrați, buncărul cu două niveluri are aproximativ dimensiunea a două terenuri de fotbal suprapuse. Are patru uși, cu o greutate de 28 și, respectiv, 20 de tone și necesită o forță foarte mare pentru a se deschide.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Având în vedere cât de izolat este The Greenbrier și faptul că mulți dintre oaspeții săi erau membri ai elitei politice, buncărul ar putea fi considerat „ascunzătoarea supremă a Congresului”, potrivit Washington Post.

Puțini și-au dat seama de existența sa, deoarece a fost construit în același timp cu o anexă supraterană a resortului, şi, în plus, localnicii care erau la curent au păstrat discreția.

Buncărul are 112.000 metri pătraţi, foto Greenbrier

Trish Parker, o femeie care a cărei familie a locuit dintotdeauna din vestul comitatului Greenbrier, a declarat că buncărul a fost „un secret deschis”.

„Oamenii puneau întrebări despre el soțului, soției, fratelui lor, dar nu aveau de gând să întrebe nimic oficial sau pe cineva din afara comunităţii. Pur și simplu nu vorbeau despre asta cu cei din afară. (…) Pur şi simplu, tatăl lor a lucrat acolo (la The Greenbrier), bunicul lor a lucrat acolo, ei au lucrat acolo, copiii lor urmau să lucreze acolo”,  a povestit Trish Parker pentru Smithsonian Magazine.

Nu a fost folosit niciodată

Dar buncărul de sub hotelul de lux nu a fost niciodată folosit ca locație de urgență, nici măcar în timpul crizei rachetelor cubaneze, deși era plin de provizii și a fost finalizat în același an cu confruntarea de 13 zile.

În plus, existența sa nu a fost recunoscută de către guvern. The Washington Post a scris despre acest buncăr într-un articol din 1992 și prima reacţie a guvernului a fost să-l dezafecteze. În anii care au trecut de atunci, buncărul a fost renovat și este folosit acum ca depozit de date de către compania CSX IP, potrivit adevarul.ro.

În rest, totul este neschimbat: stațiunea The Greenbrier rămâne și astăzi, la fel ca în anii în care buncărul era în construcție, cel mai mare angajator din Greenbrier County, iar locuitorii, la fel de discreţi ca întotdeauna.

 

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.