Gelozia este un sentiment comun în rândul oamenilor, dar aceasta declanșează adesea dureri de cap și suferință pentru ambii parteneri într-o relație de dragoste.

Există mai multe modalități de a face față geloziei, iar acest lucru poate reprezenta atât o oportunitate de îmbunătățire personală, cât și raportat la cuplu.

Iată 10 sfaturi care te vor ajuta să îți controlezi gelozia într-o relație

Recunoaște că ești gelos și dă-ți seama de consecințele acestui fapt

Va fi foarte dificil pentru tine să rezolvi o problemă dacă nici măcar nu admiți că ai una. De aceea, primul pas este să fii sincer/ă cu tine însuți și să recunoști că ceva ar putea fi greșit. Apoi, vei putea identifica sentimentul de gelozie ca fiind ceva care ar putea avea un impact major asupra vieții tale, deoarece ar putea pune în pericol relația în care ești implicat/ă.

Deși acest lucru ar putea fi unul complicat, reține că este primul pas pentru a avea o relație mai sănătoasă cu tine și cu partenerul/a tău.

Fii atent la ceea ce înseamnă gelozia ta pentru tine, nu pentru alții

Chiar dacă rezolvarea problemei este scopul final, se recomandă ca înainte de a încerca să scapi de gelozie odată pentru totdeauna, să încerci să înțelegi ce încearcă gelozia ta să-ți spună despre tine. Este important să faci acest lucru, deoarece atunci poți aborda problema ca o oportunitate de a rezolva problema reală care a provocat-o în primul rând.

O modalitate de a face acest lucru este să îți pui următoarea întrebare: Ce problemă încearcă să rezolve gelozia mea?

Dacă provine din faptul că nu poți avea încredere în partenerul sau partenera ta, atunci situația trebuie îmbunătățită. Dacă, pe de altă parte, îți proiectezi nesiguranțele asupra partenerului/ei, atunci trebuie să lucrezi mai mult la stima de sine, de exemplu.

Exprimă-ți sentimentele la momenul potrivit

O altă modalitate de a face față geloziei este să vorbești cu partenerul/a despre cum te simți și de ce. Gelozia ta poate trece neobservată dacă iubitul sau iubita ta nu este cu adevărat conștient/ă de ceea ce simți în legătură cu anumite situații.

Este recomandat ca atunci când abordezi subiectul geloziei să nu arăți că ești nervos/oasă sau anxios/oasă. Încearcă să găsești momentul potrivit pentru a purta o conversație practică. Alege un moment în care amândoi aveți timpp și nu vă aflați întro situație stresantă, deoarece acest lucru ar putea agrava lucrurile.

Concentrează-te pe abilitățile și trăsăturile tale pozitive

Să uiți de defecte și să te concentrezi asupra trăsăturilor tale pozitive te pot ajuta să îți îmbunătățelti stima de sine. Acest lucru, la rândul său, te va ajuta să nu îți proiectezi nesiguranțele asupra partenerului/ei, ceea ce ar putea agrava lucrurile.

Fă-ți timp din când în când pentru a te gândi la o situație sau o experiență când ai fost mândru/ă de modul în care ai rezolvat o problemă sau la un moment în care te-ai simțit bine. Gândește-te apoi la talentele și abilitățile care te-au ajutat să obții acel succes.

Uneori gelozia te poate determina să te compari cu ceilalți și să te facă să simți că nimic din ceea ce ești sau ai nu este suficient pentru a-i impresiona pe ceilalți sau chiar pe tine. Concentrează-te asupra propriei valori și asupra a ceea ce faci bine. Odată ce ai terminat, fă-ți timp pentru a face lucruri care îți plac și pe care le faci bine.

Ține-ți imaginația sub control

Probabil știi deja că imaginația noastră tinde să ne ducă la niște stări dezlănțuite, imprevizibile. Dacă te simți supărat/ă sau gelos/oasă, imaginația ta poate alimenta aceste sentimente și, mai mult, să îți provoace gânduri care nu au nicio legătură cu realitatea.

Gândește-te bine la toate lucrurile rele pe care ți le-ai imaginat despre partenerul/a de viață și la dovezile pe care le ai pentru a crede că aceste teorii sunt adevărate. Poate că acest lucru te va ajuta să eviți gândurile obsesive și să le înlocuiești cu fapte.

#cuplu #gelozie #sfaturi

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.