Sărăcia nu mai este doar o problemă socială sau economică. În anumite contexte, aceasta poate deveni o vulnerabilitate de securitate și o resursă pentru actorii care desfășoară activități hibride.
Când oamenii au puține opțiuni și acces limitat la oportunități, promisiunea unui venit, a unui loc de muncă sau a unei vieți mai bune poate fi suficientă pentru a-i atrage în acțiuni care servesc unor obiective politice sau geopolitice. Rețelele sociale amplifică acest risc.
Instrumentalizarea sărăciei poate avea forme diferite. Una dintre ele presupune recrutarea unor persoane sau grupuri mici pentru acțiuni precum incendieri, vandalism ori sabotaj. Acești „agenți de unică folosință” sunt plătiți pentru o anumită operațiune, iar plata se face tot mai des prin criptomonede, ceea ce îngreunează identificarea celor care se află în spatele acțiunii. Costurile și riscurile pentru organizatori sunt relativ mici, iar autorul real al operațiunii poate rămâne ascuns.
O altă formă este mobilizarea unor grupuri vulnerabile mult mai mari. În acest caz, efectele sunt mai greu de controlat și pot pune presiune pe instituții, pot produce crize politice și de imagine și pot avea consecințe pe termen lung.
Două exemple arată cum poate funcționa acest mecanism: criza migrației din Ceuta, Spania, și tentativele de influențare a alegerilor din Republica Moldova. În primul caz, vulnerabilitatea economică a unor grupuri de tineri a fost folosită în contextul unei crize la frontiera externă a Uniunii Europene. În al doilea, dificultățile economice au fost exploatate prin plăți și stimulente financiare pentru a influența comportamentul electoral.
Cazul Ceuta: instrumentalizarea sărăciei prin orchestrarea migrației ilegale
La 30–31 iulie curent, peste 70 mii de migranți ilegali, majoritatea marocani, au intrat în Ceuta, enclava spaniolă de pe coasta Africii de Nord. Unul dintre factorii care ar fi încurajat oamenii să încerce trecerea a fost o decizie a Curții Supreme a Spaniei din 8 iulie. Potrivit interpretării vehiculate ulterior, persoanele care ajungeau ilegal în Ceuta înotând nu mai puteau fi returnate imediat, ceea ce ar fi creat un „efect de atracție”, adică un factor care îi încuraja pe alții să încerce aceeași cale.
În același timp, au apărut indicii că mobilizarea migranților a fost susținută prin rețele sociale. Mesaje distribuite pe WhatsApp, Facebook și Instagram ar fi încurajat oamenii să meargă spre Ceuta. Unele dintre conturile implicate proveneau din Maroc, dar și din alte țări din regiune, inclusiv Algeria și Tunisia. Au fost raportate și acțiuni de organizare a transportului din orașele marocane aflate în apropierea enclavei.
Mai multe informații au indicat că structurile de securitate marocane ar fi tolerat sau chiar facilitat trecerile. Fenomenul nu este complet nou. Un mecanism asemănător a fost observat la frontierele Poloniei și statelor baltice, unde regimul de la Minsk a fost acuzat că a folosit migrația pentru a pune presiune asupra statelor europene.
În cazul Marocului, există însă un factor intern important: situația tinerilor. Aproximativ 35% dintre cei șase milioane de tineri marocani sunt șomeri, ceea ce înseamnă în jur de două milioane de persoane. Organizația Internațională a Muncii estima, de asemenea, că aproximativ 2,9 milioane de tineri nu erau încadrați în muncă, educație sau formare profesională.
Într-un asemenea context, promisiunea unei vieți mai bune în Europa poate deveni un instrument de mobilizare foarte puternic. Mesajele despre posibilitatea de a ajunge în Spania și de a obține ulterior un statut legal puteau fi atractive pentru oameni care nu vedeau perspective acasă. Vulnerabilitatea economică a devenit astfel un element exploatabil într-o operațiune cu obiective politice.
Protestele din toamna lui 2025 ale tinerilor marocani, care au cerut locuri de muncă și acces mai bun la educație, arată cât de gravă este această problemă. În asemenea condiții, migrația ilegală poate fi folosită din nou ca instrument de presiune asupra Spaniei și, mai larg, asupra Uniunii Europene.
Republica Moldova: instrumentalizarea sărăciei ca mijloc de ingerință electorală
În Republica Moldova, vulnerabilitatea economică a fost exploatată într-un alt mod: prin bani și rețele construite pentru a influența comportamentul electoral.
Strategia a fost asociată cu Ilan Șor, omul de afaceri moldovean stabilit la Moscova și condamnat pentru implicarea în frauda bancară din 2014. După tentativa de influențare a alegerilor prezidențiale din 2024, rețelele politice apropiate de Șor și grupate în Blocul „Victorie” au fost orientate spre alegerile parlamentare din 2025.
O parte importantă a strategiei a vizat oamenii cu venituri mici. Un exemplu mai vechi este rețeaua de magazine sociale „Merișor”, lansată încă în 2015 și prezentată drept o alternativă prin care produsele puteau fi cumpărate cu aproximativ 30% mai ieftin. Printre beneficiari se numărau pensionari cu pensii de aproximativ 100 de dolari pe lună și persoane cu venituri mici din mediul urban.
Rețeaua ar fi ajuns la aproximativ 130.000 de persoane. Raportat la numărul obișnuit de alegători, estimat la circa 1,5 milioane, aceasta reprezenta până la 10% din electorat. O rețea construită inițial în jurul unor beneficii economice putea fi astfel transformată într-un instrument politic.
În perioada de dinaintea alegerilor parlamentare din 2025, mecanismul a devenit mai sofisticat. Banii proveneau din Rusia și erau transferați către conturi ale cetățenilor moldoveni deschise la Promsvyazbank (PSB), bancă rusească aflată sub sancțiuni occidentale. Beneficiarii puteau accesa fondurile prin aplicația mobilă a băncii.
Potrivit poliției din Republica Moldova, aproximativ 40 de milioane de euro au fost transferate din Rusia către conturile unor cetățeni moldoveni în cele două luni dinaintea alegerilor.
Aplicația putea fi descărcată inclusiv prin intermediul canalelor de Telegram. Ulterior, autoritățile au spus că aplicația Taito era folosită pentru distribuirea banilor către rețeaua asociată lui Șor și pentru influențarea opțiunilor electorale.
Mecanismul nu se limita la ziua alegerilor. Persoanele implicate erau plătite și pentru activitatea pe rețelele sociale. Unele primeau aproximativ 160 de euro pe lună și erau instruite să producă materiale pentru Facebook și Instagram. În acest proces era folosită inclusiv inteligența artificială. Conținutul promova mesaje despre presupuse fraude electorale și despre o eventuală condiționare a aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană de promovarea agendei LGBT.
Astfel, dificultățile economice au fost legate direct de mesajele politice manipulatoare. Pentru o persoană aflată într-o situație financiară dificilă, o plată lunară poate reprezenta un stimulent imediat, în timp ce efectele pe termen lung ale unei alegeri politice sunt mai greu de evaluat.
Problema este cu atât mai relevantă pentru Republica Moldova, unde aproximativ 35% din populație trăiește în sărăcie absolută. O economie fragilă, inflația și măsurile fiscale menite să reducă deficitul și să faciliteze obținerea unor împrumuturi externe pot alimenta nemulțumirea socială.
Concluzii
Sărăcia poate deveni una dintre vulnerabilitățile exploatate în războiul hibrid, inclusiv în operațiunile de influențare psihologică și cognitivă. Cu cât stagnarea economică și inflația se prelungesc, cu atât crește și riscul ca frustrările și dificultățile oamenilor să fie folosite în scopuri politice și strategice.
În UE și în vecinătatea sa, aceste vulnerabilități pot fi exploatate atât de Rusia, cât și de alți actori care urmăresc să influențeze societățile, să alimenteze nemulțumirea și să orienteze comportamentul oamenilor în direcția dorită.
Acesta este un rezumat. Găsiți materialul integral, semnat de expertul Denis Cenușa (pag. 32), precum și alte subiecte similare, în revista Security Nexus.
Security Nexus este o revistă trimestrială de analiză strategică și politici de securitate, lansată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA). Aceasta are ca misiune să ofere informații riguroase și analize strategice de înaltă calitate în domeniul securității și să stimuleze dezbateri informate, bazate pe date, expertiză și înțelegerea contextului strategic.
