O echipă de astronomi a folosit un model de cutremure pentru a înțelege erorile în sincronizarea pulsarilor. Rezultatele lor sugerează că pulsarii ar putea avea interioare mult mai ciudate decât se credea, scrie Inverse.

Pulsarii sunt sunt stele neutronice care se rotesc rapid. Stelele neutronice sunt ultra-dense de materie atomică, de obicei nu mai mari de câteva mile în diametru, cu o masă de câteva ori mai mare decât cea a Soarelui.

Când aceste stele cu neutroni se rotesc, ele emit fascicule de radiații care desenează cercuri în jurul stelei. Dacă se întâmplă că Pământul să se afle pe unul dintre aceste cercuri, atunci am vedea o străfulgerare periodică de la acele fascicule de radiație.

Pulsarii vor păstra un ritm precis pentru perioade incredibil de lungi de timp. Totuși, ocazional, se știe că se defectează atunci când trec brusc de la o rată de rotație la alta.

Astronomii nu înțeleg pe deplin ce cauzează erorile, dar recent o echipă de cercetători a creat un model al modului în care funcționează erorile. Modelul se bazează pe cutremure.

Legătura cu cutremurele

Cutremurele au multe cauze, dar una dintre ele apare atunci când se acumulează prea multă tensiune și presiune între plăcile tectonice, iar scoarța Pământului cade sub presiune. Aceasta are ca rezultat un cutremur și o reașezare a materialului din adâncul Terrei.

Când vine vorba de stele de neutroni, interioarele lor complexe pot suferi, de asemenea, presiuni enorme, componentele materialului stelelor neutronice apăsând pe alte materiale interioare. Dacă presiunea devine prea mare, steaua neutronică se rearanjează, declanșând un cutremur și o realiniere a propriului interior. Odată cu noua distribuție a masei în cadrul stelei neutronice, apare o nouă viteză de rotație.

Cercetătorii au folosit modelul unui cutremur pentru a încerca să determine ce se află în interiorul stelelor neutronice. Nucleele stelelor neutronice ar putea fi neutroni într-o stare extrem de exotică sau o formă mai degenerată de materie formată aproape în întregime din quarci (n.r. o particulă elementară care interacționează prin forța nucleară puternică și care constituie materia „grea” numită și barionică) ciudați.

Cercetătorii au descoperit că modelul interiorului stelei neutronice care includea quarci ciudați a fost mai capabil să producă erori printr-un mecanism de cutremur stelar.

Astronomii vor trebui să facă observații suplimentare pentru a testa această idee, dar până acum există dovezi despre cum caracteristicile observaționale ale stelelor neutronice ne pot oferi indicii cu privire la interioarele lor misterioase.

#Cutremure #univers

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.