La fel cum interesul SUA în Ucraina se referă mai puțin la Ucraina, ci la limitarea Rusiei, intervenția în Orientul Mijlociu se referă mai puțin la simpla susținere a Israelului, ci la limitarea Iranului, susține analistul George Friedman, scrie disinfo.md.
Statele Unite au adoptat o strategie națională menită să folosească forța fără a risca victime în rândurile armatei sale. Această strategie a fost afișată din plin în Ucraina, unde Washingtonul a jucat un rol semnificativ și poate decisiv nu prin angajarea de trupe, ci prin înarmarea forțelor ucrainene, folosind semnale politice și potențialul unei prezențe militare sporite pentru a încerca să influențeze acțiunile Rusiei, scrie analistul George Friedman care a făcut, pentru Geopolitical Futures, o comparaţie între strategia SUA faţă de Ucraina şi Israel.
Această politică contrastează puternic cu cea adoptată în Vietnam, unde SUA au absorbit pierderi masive și au avut repercusiuni politice grave pe plan intern. Politicile din timpul operațiunilor din Irak și Afganistan au fost variante ale acestei strategii.
„Dacă am crezut că intervenția din Ucraina a fost unică, evenimentele din acest sfârșit de săptămână sugerează probabil contrariul. Temându-se de o intervenție iraniană în războiului său împotriva Hamas, Israelul a lansat la 1 aprilie rachete asupra unui complex diplomatic iranian din Damasc, ucigând doi generali și alți cinci ofițeri superiori ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice. Iranul a răspuns în weekend prin lansarea de rachete și drone asupra unor ținte israeliene. Acestea par să fi provocat foarte puține pagube, deoarece sistemul israelian de apărare antirachetă multistratificat pare să fi interceptat majoritatea proiectilelor. Cu alte cuvinte, Israelul nu a avut neapărat nevoie de ajutor extern în acest episode“, susține Friedman.
Semnal pentru Iran
„Chiar și așa, Statele Unite și Regatul Unit au folosit mijloace navale înarmate cu sisteme antirachetă pentru a intercepta rachete iraniene peste Siria, Irak și Iordania. În acest moment, nu există nicio indicație că Iranul viza bunurile americane sau britanice sau că israelienii aveau nevoie de ajutor. Cea mai probabilă explicație este că a fost un semnal pentru Iran că atacul asupra Israelului ar putea invita la intervenție SUA și Marea Britanie, deși fără trupe la sol. SUA au o istorie lungă și neplăcută cu Iranul și au vrut să reamintească Teheranului că s-ar confrunta cu mai mult de un adversar dacă s-ar confrunta cu Israelul.
Nu este vorba de faptul că SUA se află de partea Israelului, ci de amenințarea Iranului. Proiectul nuclear iranian îngrijorează SUA de ceva timp, la fel ca și încercările Iranului de a remodela regiunea după bunul său plac. Statele Unite consideră că puterea iraniană reprezintă o amenințare la adresa intereselor americane. Israelul poate fi un aliat american, dar apărarea Israelului nu a fost motivația principală a Washingtonului. Motivația sa principală a fost de a descuraja un comportament expansionist din partea Iranului“, susține analistul.
„Prin urmare, acțiunile Washingtonului din weekend sunt în concordanță cu dorința sa de a nu trimite trupe într-un război cu un inamic foarte motivat care luptă pe propriul teritoriu. Atunci când un apărător este atât motivat, cât și rezonabil de bine înarmat – așa cum a fost, să zicem, în Vietnam – SUA nu pot, din motive strategice și politice, să susțină un conflict și pierderi pe termen nelimitat. Cu toate acestea, strategii americani consideră că este esențial să demonstreze că conflictul este important pentru Statele Unite și că sunt pregătite să modeleze luptele în consecință – doar că nu cu trupe pe teren“, subliniază Friedamn.
Detalii, AICI
