În ciuda tehnologiei moderne, internetul din trenurile europene rămâne slab sau lipsește cu desăvârșire. De la viteză, geamuri cu strat metalic, lipsa acoperirii și până la echipamente depășite, lista obstacolelor este lungă. Iar până când toate aceste probleme vor fi rezolvate, o conexiune 5G stabilă pe șinele Europei va rămâne o chestiune de noroc, scrie Politico.

Deși companiile feroviare europene promovează frecvent conexiunea la internet ca pe un avantaj pentru călători, realitatea din teren este adesea opusul: un test de răbdare pentru cei care speră la productivitate în mișcare.

Viteza trenurilor și efectul Doppler

Una dintre principalele probleme este mobilitatea ridicată. Trenurile de mare viteză fac dificilă menținerea unei conexiuni stabile între turnurile de telefonie mobilă. La 200 km/h, un dispozitiv poate trece printr-o celulă de rețea la fiecare 45–60 de secunde. Această tranziție rapidă creează un obstacol tehnic numit efectul Doppler. Efectul modifică frecvența semnalului ca în cazul unei sirene care își schimbă tonalitatea când se apropie sau se îndepărtează și perturbă stabilitatea conexiunii.

În trenurile SNCF din Franța, pasagerii sunt avertizați chiar de la început că, din cauza vitezei și lipsei de acoperire, „calitatea Wi-Fi-ului poate fi diferită de cea de acasă”. De asemenea, li se recomandă să evite vizionarea de videoclipuri, pentru a nu congestiona banda disponibilă.

Vagoanele, adevărate cuști Faraday

Problemele nu vin doar din exterior. Multe trenuri au fost construite cu geamuri acoperite cu un strat metalizat sau cu peliculă de emisivitate redusă, care blochează în mod natural semnalele radio. Aceste ferestre transformă vagonul într-un soi de cușcă Faraday, care blochează semnalele wireless, la fel cum telefoanele pierd semnal în lift sau cuptoarele cu microunde păstrează radiațiile în interior.

Un exemplu concret: compania belgiană SNCB a renunțat în 2023 la planurile de implementare a Wi-Fi-ului în trenuri, invocând costurile ridicate și acoperirea slabă oferită de operatorii telecom. În schimb, SNCB a început să investească în înlocuirea geamurilor, pentru a permite pătrunderea semnalului, cerând operatorilor de telefonie să îmbunătățească rețeaua de-a lungul liniilor feroviare.

Mulți pasageri apelează la hotspot-ul telefonului mobil pentru a compensa lipsa de Wi-Fi, dar acest lucru poate agrava problema. Dacă toată lumea își activează propriul hotspot, interferențele cresc semnificativ și degradează performanța pentru toți.

5G: Ușor în teorie, complicat în practică

Teoretic, rețelele 5G ar putea oferi viteze excelente. În practică, banda de frecvență folosită pentru 5G în Europa nu pătrunde bine prin vegetație, iar liniile ferate sunt adesea înconjurate de copaci și zone împădurite.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Elveția se remarcă prin performanțe net superioare, cu viteze Wi-Fi de aproape 30 de ori mai mari decât în Austria sau Olanda. Este singura țară din eșantionul Ookla care a depășit pragul de 25 Mbps considerat minimul pentru o experiență decentă de navigare.

Soluția prin satelit

Unii operatori feroviari caută soluții în spațiu. Căile Ferate Cehe experimentează cu rețeaua Starlink a lui Elon Musk, iar SNCF (Franța) analizează atât această opțiune, cât și rețeaua rivală Eutelsat. Conectivitatea prin satelit este promițătoare, dar nu perfectă.

În aviație funcționează bine datorită cerului deschis, însă la sol obstacolele fizice rămân o provocare. Un alt factor important este standardul Wi-Fi utilizat în trenuri. În Polonia, de exemplu, multe trenuri rulează încă pe Wi-Fi 4 (lansat în 2009), mult inferior standardelor moderne.

#internet #probleme #trenuri

Aproape jumătate dintre copiii din satele Moldovei trăiesc în sărăcie, iar șase din zece sunt afectați de sărăcie multidimensională, arată un raport al Biroului Național de Statistică (BNS). Diferența dintre mediul rural și cel urban rămâne mare, iar riscul de sărăcie crește în familiile cu trei sau mai mulți copii.

Potrivit BNS, rata sărăciei absolute în rândul copiilor a fost de 31,4% în 2025, ușor peste media de 31,1% înregistrată pentru întreaga populație. Și mai gravă este situația în mediul rural, unde 43,5% dintre copii trăiesc în sărăcie, față de numai 18,9% în orașe. Sărăcia extremă afectează 22,7% dintre copiii de la sate și 8,7% dintre cei din mediul urban.

Diferența devine și mai mare atunci când sărăcia este analizată nu doar prin prisma banilor, ci și a condițiilor de trai. Incidența sărăciei multidimensionale ajunge la 59,1% în cazul copiilor din mediul rural, comparativ cu doar 11,5% în orașe. Indicele sărăciei multidimensionale este de circa cinci ori mai mare la sate decât în mediul urban.

Printre cele mai răspândite probleme identificate se numără lipsa canalizării, încălzirea cu lemn sau cărbune și lipsa asigurării medicale, scrie BANI.MD. Astfel, 32,7% dintre copii sunt săraci multidimensional și locuiesc în gospodării care nu sunt conectate la sistemul public de canalizare, 31,5% trăiesc în gospodării care folosesc combustibili poluanți pentru încălzire, iar în cazul a 31% cel puțin un membru al gospodăriei nu are asigurare medicală.

Numărul copiilor din familie influențează riscul de sărăcie. În gospodăriile cu un singur copil, rata sărăciei absolute este de 24,6%, în timp ce în familiile cu trei sau mai mulți copii – 41,4%. Și sărăcia multidimensională aproape se dublează: 27,5% pentru copiii din familiile cu un copil și 47,8% pentru cei din familiile cu cel puțin trei copii.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Raportul scoate în evidență și decalajul veniturilor. În 2025, venitul disponibil mediu al gospodăriilor cu copii a fost de aproximativ 4871 de lei lunar pentru o persoană, comparativ cu 6716 lei în gospodăriile fără copii. În mediul rural, veniturile gospodăriilor cu copii sunt cu 45,4% mai mici decât cele ale familiilor din orașe. În familiile cu un singur copil venitul mediu lunar pe persoană este de circa 5751 lei, în timp ce în gospodăriile cu trei și mai mulți copii scade la aproximativ 3423 lei.

Statutul ocupațional al părinților contează la fel de mult. Cea mai redusă rată a sărăciei, de 19,5%, este înregistrată în cazul copiilor cu ambii părinți salariați. Dacă doar un părinte este salariat, rata urcă la 31,2%, iar în familiile în care cel puțin un părinte lucrează pe cont propriu ajunge la 40,8%.

Un rezultat interesant este și migrația. Aproximativ 10,6% dintre copii au cel puțin un părinte plecat peste hotare, iar rata sărăciei în cazul acestora este de 27,8%, cu 4,1 puncte procentuale mai mică decât în familiile în care ambii părinți sunt prezenți în gospodărie.

Prestațiile sociale reduc sărăcia infantilă. BNS estimează că, în lipsa indemnizațiilor pentru copii, rata sărăciei ar crește de la 31,4% la 36,3%. Indemnizațiile pentru copii împreună cu ajutorul social reduc rata sărăciei cu 5,8 puncte procentuale.

În total, 35,8% dintre copiii din Republica Moldova sunt considerați săraci multidimensional, iar 18,9% se confruntă simultan atât cu sărăcie monetară, cât și cu sărăcie multidimensională. Practic, mai puțin de 52% dintre copii nu se regăsesc în niciuna dintre cele două forme de sărăcie.

#BNS #copii #date #Moldova #saracie