Rezultatele unui nou studiu clinic arată că o singură doză de psilocibină, substanța activă din așa-numitele „ciuperci magice”, ar putea fi un tratament eficient pentru dependența de cocaină, scrie The Guardian, citată de Antena 3 CNN.

Studiul, publicat luna aceasta în revista Jama Network Open, arată că cei 19 participanți care au primit o doză unică de psilocibină au avut șanse mai mari să renunțe la consumul de cocaină decât cei 17 participanți care au primit placebo, sub forma unui antihistaminic obișnuit, difenhidramina.

Participanții din ambele grupuri au lucrat împreună cu terapeuți pentru a procesa experiențele trăite în timpul tratamentului.

Dr. Peter Hendricks, profesor de sănătate comportamentală la Universitatea din Alabama Birmingham și autor principal al studiului, spune că găsirea unui tratament pentru dependența de cocaină este urgentă din mai multe motive. În prezent, nu există medicamente aprobate de autoritățile americane pentru tratarea dependenței de cocaină sau de alte stimulente, precum metamfetamina.

Tot mai mulți americani mor din cauza supradozelor care implică stimulente. Potrivit celui mai recent raport global al ONU privind drogurile, numărul deceselor provocate de cocaină este în creștere la nivel mondial, în timp ce producția de cocaină a ajuns la un nivel record.

Cu mai bine de zece ani în urmă, Hendricks căuta metode prin care psilocibina ar putea contribui la reducerea numărului de persoane care ajung în închisoare. Un set amplu de date din Birmingham arăta că „consumul de cocaină era cel mai puternic factor care prezicea implicarea în sistemul de justiție și recidiva”, a spus cercetătorul.

Acest lucru era valabil în special pentru bărbații de culoare cu venituri mici, care au reprezentat majoritatea participanților la studiu. Deși persoanele albe declară mai des că au consumat cocaină de-a lungul vieții, persoanele de culoare sunt arestate mai frecvent pentru infracțiuni legate de cocaină.

Unii experți spun că mecanismul prin care psilocibina ar putea funcționa în cazul dependenței de cocaină ar putea fi eficient și pentru alte tipuri de adicții. Robin Carhart-Harris, cercetător în neuroștiințe care studiază efectele psihedelicelor asupra creierului, crede că aceste substanțe cresc neuroplasticitatea și flexibilitatea psihologică, adică abilitatea oamenilor de a-și schimba modul de gândire și comportamentul.

Potrivit lui, dependențele presupun, prin natura lor, o rezistență la schimbare și comportamente impulsive repetitive.

Gabrielle Agin-Liebes, psiholog clinician la Yale School of Medicine, spune că „psilocibina este diferită” de majoritatea medicamentelor folosite în tratarea dependențelor, care acționează asupra acelorași sisteme chimice ca substanța de care pacientul este dependent. De exemplu, tratamentele pentru dependența de opioide acționează pe aceiași receptori ca opioidele, iar plasturii cu nicotină înlocuiesc nicotina din tutun într-o formă mai sigură.

Psilocibina, în schimb, „produce o stare profund modificată a conștiinței, de regulă într-o singură sesiune, într-un context structurat de psihoterapie”, a explicat Agin-Liebes. Ea subliniază că psilocibina nu este un tratament care trebuie administrat constant.

„Este mai degrabă un catalizator într-un proces terapeutic”, a adăugat aceasta.

Ideea este că, împreună cu sprijinul unui terapeut, o singură doză poate ajuta oamenii să își schimbe perspectiva și să dezvolte mai multă compasiune față de sine, ceea ce îi poate ajuta să își modifice comportamentul.

Agin-Liebes spune că tratamentul ar putea fi eficient în special pentru dependența de cocaină deoarece simptomele sevrajului sunt mai ales psihologice și mai puțin dureroase fizic decât în cazul opioidelor sau alcoolului. Printre simptomele sevrajului provocat de cocaină se numără coșmarurile, agitația, depresia și pofta intensă de consum.

Un comentariu critic publicat odată cu studiul atrage însă atenția că rezultatele s-ar putea să nu fie valabile pentru toată populația, deoarece cercetarea a exclus persoanele care sufereau și de depresie sau anxietate. Totuși, Carhart-Harris spune că psilocibina arată rezultate promițătoare și pentru aceste afecțiuni.

La fel ca în cazul dependențelor, depresia și anxietatea sunt tulburări în care „oamenii rămân blocați în anumite tipare”, spune cercetătorul. Psilocibina i-ar putea ajuta să iasă din aceste tipare, iar Agin-Liebes și Hendricks consideră că rezultatele studiului reprezintă un semnal clar că tratamentul dependenței de cocaină cu psilocibină merită testat în studii clinice mai ample.

Studiul este important și pentru că este primul studiu clinic cu psihedelice în care majoritatea participanților sunt persoane de culoare. Deși multe ritualuri spirituale care implică psihedelice provin din societăți indigene din America Latină și Africa, cultura psihedelică din SUA este asociată astăzi mai ales cu Silicon Valley și cu personalități albe și influente, precum Michael Pollan.

Agin-Liebes amintește că o analiză recentă a arătat că participanții la studiile clinice cu psihedelice din SUA au, de regulă, un statut socioeconomic mai ridicat și sunt disproporționat de mulți albi comparativ cu populația generală.

Potrivit acesteia, există mai multe explicații pentru această situație. Reclamele de pe rețelele sociale, grupurile universitare și recrutarea prin recomandări ajung mai ușor la persoane albe și cu venituri mari.

Hendricks spune că, atunci când recruta participanți pentru acest studiu, echipa sa a urmărit „să găsească oameni care erau dependenți de cocaină sau sufereau de tulburare de consum de cocaină și voiau să se oprească”.

Reclamele pentru studiile cu psihedelice menționează de obicei explicit aceste substanțe, ceea ce atrage persoane deja interesate de astfel de tratamente. În cazul acestui studiu, cercetătorii au spus doar că caută oameni care încearcă să renunțe la cocaină.

„Grupul de participanți recrutat este reprezentativ pentru populația persoanelor cu tulburare de consum de cocaină care vor să renunțe în Birmingham, Alabama”, a spus Hendricks.

Faptul că studiul nu a fost conceput pentru a atrage entuziaști ai psihedelicelor ar putea însemna și că rezultatele au fost mai puțin influențate de așa-numitul „efect al așteptării”, care ridică adesea semne de întrebare în cazul cercetărilor despre psihedelice. Participanții se pot înscrie la astfel de studii pentru că deja cred în efectele acestor substanțe și își pot da seama ușor dacă au primit placebo sau nu, deoarece psihedelicele produc efecte foarte evidente.