Cabinetul de miniștri a ratificat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor științifice, care a fost semnat la București la data de 23 noiembrie.

Acordul a fost semnat pe o perioadă de 5 ani și se va prelungi automat, pe perioade de câte un an, dacă niciuna dintre părți nu va notifica intenția de a-l denunța.

Acordul stabilește modalitățile de recunoaștere a tipurilor actelor de studii la toate nivelurile de învățământ, începând cu învățământul general și terminând cu titlurile științifice și științifico-didactice. De asemenea, Acordul va facilita mobilitatea academică și profesională a cetățenilor din ambele state, dar și recunoașterea pe plan internațional a actelor de studii obținute în Republica Moldova.

Documentul stabilește și reglementări pentru recunoașterea reciprocă a actelor de studii obținute până la aderarea R. Moldova la Procesul de la Bologna. Astfel, noul acord determină recunoașterea și echivalarea actelor de studii, eliberate după absolvirea unei instituții de învățământ general cu durata studiilor de 10 sau 11 ani. Noile prevederi permit deținătorilor acestor acte de studii să aibă acces direct la învățământul superior din România.

Tratatul stabilește prevederi speciale ce reglementează recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor obținute la absolvirea studiilor postuniversitare, a studiilor de specializare postuniversitare și a cursurilor de perfecționare de nivel postuniversitar eliberate în ambele state.

Prezentul acord îl va substitui pe cel semnat între țări în anul 1998, iar necesitatea semnării unui nou tratat a fost determinată de procesul continuu de modernizare și transformare a sistemelor educaționale ale Republicii Moldova și ale României, precum și a perfecționării bazei normative ce reglementează procesul de învățământ din ambele țări.

#acord #certificate științifice #diplome #Guvernul Republicii Moldova #Guvernul Romaniei

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.