În inima Europei de Est, într-un colț pitoresc al Moldovei, trăiește o comunitate cu o identitate încărcată de cultură și tradiție. Găgăuzii – o istorie nedescoperită, care datează de peste o mie de ani. Potrivit unei versiuni, găgăuzii ar fi descendenți ai popoarelor turcice, care au venit din Munții Altai în Balcani, pe teritoriul contemporan al Bulgariei. Sunt vorbitori de limba găgăuză, o limbă turcică. Unii istorici spun că găgăuzii, împreună cu alte popoare creștine din Balcani, au venit în Europa din stepele Asiei Centrale în secolul al VII-lea.
Pe teritoriul Bugeacului, găgăuzii au beneficiat de mai multe privilegii, datorită cărora au putut să facă agricultură, artizanat, să-și vândă producția pe întreg teritoriu al Imperiului Rus. Găgăuzii se ocupau activ de creşterea oilor, totodată, au obținut faima viticultorilor buni. Astăzi vinul nu este o simplă băutură pentru găgăuzi, ci parte a culturii materiale și spirituale a găgăuzilor. Găgăuzii se ocupau de vinificație încă din perioada, când locuiau pe teritoriul Dobrogei. Când s-au așezat cu traiul în Basarabia, și-au continuat îndeletnicirea, iar anumite tradiții au fost preluate și de la populația locală. Cel mai des, găgăuzii plantau soiurile de struguri “Zaiber” și “Cuderca”. Alegerea a fost dictată de condițiile climatice din partea de sud a țării.
Costumul național este un alt element cheie a culturii și modului de viață a găgăuzilor, care se mândresc cu hainele naționale, ce se deosebesc prin sobrietate, nuanțe întunecate, dar în același timp detalii sofisticate, brodate cu mare măiestrie. Astăzi, costumul național găgăuz este purtat de către localnici la festivaluri sau alte evenimente culturale. Straiele unui bărbat găgăuz sunt compuse dintr-o cămașă, pantaloni de croială largă, centură roșie lată și o pălărie. Costumul național al femeilor găgăuze constă dintr-o cămașă din pânză țesută manual, o rochie și o batistă de nuanțe întunecate. La sărbători, femeia poartă și o floare roșie sau roz, care este fixată în colțul batistei, puțin sub nivelul ochilor.
Un rol aparte în dezvoltarea culturii și limbii găgăuze au avut intelectualii locali fără activitatea cărora istoria conteporană a găgăuzilor pare a fi cu totul alta. Anul 1988, sudul Moldovei, orașul Comrat – intelectualii găgăuzi se întrunesc la mese de discuții, unde dezbat teme pe subiecte istorice și culturale. Aceștia sunt preocupați de faptul că limba găgăuză a început treptat să dispară din viața cotidiană și nu se mai preda în școli, .
Limba găgăuză, sau gagauz dili, aparține subgrupului oguz al limbilor turcice. Pe glob locuiesc aproximativ 180 de mii de vorbitori ai limbii găgăuze – cei mai mulți dintre ei fiind în Autonomia găgăuză. Însăși noțiunea de “găgăuz” dar și denumirea limbii nu erau cunoscute până la sfârșitul secolului XIX. Procesul a fost pornit de către savantul și cercetătorul rus Valentin Moșcov. În anii 1890, el a organizat mai multe expediții, a adunat materiale și a scris publicații unde este stipulat că este vorba despre găgăuzi și care vorbesc limba găgăuză.
Astăzi, UTA Găgăuzia a devenit o adevărată atracție turistică. Tradițiile, bucatele, dar și sărbătorile naționale ale acestui popor atrag vizitatorii. Hederlez este una dintre principalele sărbători de primăvară ale gagauzilor și este marcată anual, pe 6 mai atunci când creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe sfântul Gheorghe și simbolizează deșteptarea primăverii și începutul lucrului în camp. De ”Hederlez” găgăuzii sacrifică unele animale. Carnea – neapărat – trebuie să fie pregătită cu bulgur, adică grâul prelucrat si măcinat. O altă sărbătoare traditionala importanta in cultura gagauză, este „Kasîm” – se celebrează la 8 noiembrie, de Ziua Sfântului Dmitri si marchează sfâșitul sezonului agricol dar și începutul iernii. Insusi Găgăuzii împart anul în 2 cicluri de la Kasim la Hederlez fiind iarna iar de la Hederlez la Kasim, vara.
Găgăuzii locuiesc pe teritoriul Moldovei de mai bine de două secole. Împreună cu restul țării ei au cunoscut perioade de renaștere națională, crize identitare și oportunități de dezvoltare a propriei culturi, care face Moldova mai bogată prin diversitate. Având uneori o opinie separată, prin dialog între autoritățile centrale si cele din autonomie mereu a fost găsită o soluție pentru păstrarea rezilienței și fortificarea unității Republicii Moldova, care a fost și rămâne patria noastră comună. Astfel, autonomia găgăuză, prin diversitatea culturală și arta dialogului, a devenit un puternic avantaj al Republicii Moldova.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Gagauzia Dialogue”, implementat de CMI – Fundația pentru pace Martti Ahtisaari și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate în materiale aparțin autorilor și nu reprezintă pozițiile CMI sau ale Suediei.
