Astăzi, 16 februarie, se împlinesc doi ani de la moartea activistului și liderului opoziției ruse, Alexei Navalnîi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ai regimului condus de dictatorul rus, Vladimir Putin.

Navalnîi a devenit cunoscut pentru activitatea sa politică împotriva conducerii Federației Ruse, dar și pentru campaniile civice prin care a denunțat corupția la nivel înalt. De-a lungul anilor, el a fost considerat unul dintre principalii adversari ai Kremlinului, statut care l-a transformat într-un inamic declarat al puterii politice de la Moscova.

În 2011, Alexei Navalnîi a fondat Fundația Anticorupție (FBK), organizație prin intermediul căreia a publicat investigații despre averile și legăturile unor oficiali ruși de rang înalt. Activitatea sa i-a adus recunoaștere internațională, fiind declarat prizonier de conștiință de Amnesty International și laureat al Premiului Saharov pentru libertatea de gândire.

Pentru a-și promova mesajul, Navalnîi a folosit intens rețelele sociale, unde, alături de echipa sa, a publicat materiale video și documentare despre corupția din Rusia. Printre cele mai cunoscute investigații se numără acuzațiile potrivit cărora fostul vicepremier Igor Șuvalov ar fi deținut un apartament de aproximativ 1.000 de metri pătrați la Moscova, iar soția sa ar fi transportat câini la expoziții internaționale cu avionul privat. De asemenea, Navalnîi a relatat despre o reședință atribuită fostului premier Dmitri Medvedev, estimată la 30 de miliarde de ruble.

În 2017, Navalnîi și FBK au lansat filmul de investigație „Nu este Dimon pentru tine”, care descria un presupus „imperiu secret” al lui Medvedev. Potrivit investigației, rețeaua ar fi fost finanțată de oligarhi prin fundații caritabile. Filmul a fost vizionat de peste 25 de milioane de persoane și a declanșat proteste în 84 de orașe din Rusia.

Activitatea politică a lui Navalnîi a fost constant blocată de autorități. Deși a obținut locul doi la alegerile pentru Primăria Moscovei în 2013, acestuia i s-a interzis să candideze la alegerile prezidențiale din 2018. Condamnările primite în dosare de delapidare și fraudă, considerate de susținătorii săi motivate politic, au fost folosite ca argument pentru excluderea sa din competițiile electorale.

De-a lungul anilor, Navalnîi a fost implicat în mai multe procese penale, inclusiv dosarele Kirovles și Yves Rocher, soldate cu condamnări cu suspendare, ulterior transformate în pedepse cu executare. În 2022, Tribunalul Municipal Moscova l-a condamnat la nouă ani de închisoare pentru fraudă și sfidarea curții, iar în 2023 a primit o nouă sentință de 19 ani într-o colonie penală cu regim special pentru „extremism”.

Inițial încarcerat în regiunea Vladimir, Alexei Navalnîi a fost transferat la sfârșitul anului 2023 în Colonia Corecțională nr. 3 „Polar Wolf”, situată deasupra Cercului Arctic, în districtul autonom Yamalo-Nenets.

Pe 16 februarie 2024, Serviciul Penitenciar Federal a anunțat moartea lui Alexei Navalnîi. Autoritățile ruse au susținut că acesta a murit din cauze naturale, invocând o „boală combinată”. Potrivit unor surse oficiale, Navalnîi s-ar fi simțit rău după o plimbare, și-ar fi pierdut cunoștința, iar încercările de resuscitare nu au avut succes.

La rândul său, soția sa, Iulia Navalnaia, a afirmat că soțul ei a fost otrăvit în detenție. „Două laboratoare din două țări au concluzionat independent că Alexei a fost otrăvit”, a scris aceasta pe Telegram, cerând publicarea rezultatelor analizelor. Kremlinul a respins acuzațiile, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov declarând că „nu știe nimic despre aceste afirmații”.

Moartea lui Navalnîi a provocat reacții internaționale dure. Mai mulți lideri europeni au susținut concluziile unor anchete care indică o posibilă otrăvire cu epibatidină, o toxină rară. Autoritățile ruse au calificat aceste informații drept „știri false” și „propagandă”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La doi ani de la deces, zeci de persoane au depus flori la mormântul lui Navalnîi din cimitirul Borisovskoe din Moscova, în timp ce comemorări au avut loc și în alte orașe din Rusia și din străinătate. Potrivit organizației OVD-Info, mai multe persoane au fost reținute în timpul acestor acțiuni.

#condamnare #lider #moarte #Navalinîi #regimul lui Putin #Rusia

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.

#Chisinau #monument #Stefan Cel Mare