Echinocțiul este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Echinocţiul de toamnă din a cest an are loc pe 23 septembre. Acest eveniment astronomic marchează intrarea în toamnă, unde nopțile călduroase de vară vor fi înlocuite de nopţi lungi şi reci de toamnă.

Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie. Acest moment reprezintă echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică. Acest punct de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal. Punctul vernal este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal.

Potrivit scrierilor folclorice, echinocțiul de toamnă este momentul care marchează echilibrul dintre masculin şi feminin, lumină şi întuneric, dar şi dintre viaţă şi moarte.

În zona Polului Nord începe noaptea polară, în timp ce în a Polului Sud, Soarele va fi deasupra liniei orizontului, timp de 6 luni, până la echinocţiul de primăvară, potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Ce se întâmplă pe 23 septembrie

În timpul echinocțiul de toamnă, Soarele traversează o extensie imaginară a ecuatorului Pământului, astfel acesta va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, egalând durata zilelor cu cea a nopţilor.

Începând de la data de 23 septembrie, durata zilelor va fi în scădere, în timp ce cea a nopţilor va creşte, până când va avea loc solstiţiul de iarnă, la 21 decembrie.

Echinocţiul de toamnă. Tradiţii şi obiceiuri

Conform tradiţiei populare, se spune că, după cum va fi vremea în această zi, aşa va fi şi anul viitor. Se mai spune că, dacă va ploua în această dimineaţă de 23 septembrie, primăvara va fi ploioasă, în timp ce soare la amiază, înseamnă un an bun.
Se obişnuieşte ca în această zi de echinocţiu de toamnă să se bată nucile şi să se scuture merele şi gutuile. Tot tradiţia populară ne mai spune că, în această zi florile sunt supărate şi plâng, iar ca să rămână frumoase şi sănătoase pe toată durata iernii, trebuie unse cu mir sfinţit.

Este bine ca în ziua echinocţiului gospodarii să pregătească primul must din strugurii proaspăt culeşi. Din bătrâni se spune că, cei care au copii, nu au voie să-i certe, pentru că aceştia vor avea impresia toată viaţa că au puţin de cules.

O altă superstiţie spune că nu este bine să te speli pe faţă până la apusul soarelui. În schimb, pentru bunăstarea casei şi a familiei, este bine să se consume pâine înainte de a ieşi din casă.

#Echinoctiul de toamna #noapte #toamna #zile scurte

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.