Pentru prima dată, un studiu a analizat eficiența avertismentelor de conținut („trigger warnings”) în contexte reale, descoperind că majoritatea tinerilor aleg să le ignore. Potrivit cercetării realizate de Universitatea Flinders din Australia, aproape 90% dintre participanții care au văzut un avertisment au decis totuși să acceseze materialul respectiv.
Rezultatele, publicate în Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, confirmă concluziile unor cercetări anterioare efectuate în laborator, care arată că avertismentele nu determină evitarea conținutului potențial deranjant. Studiul a urmărit timp de șapte zile un grup de 261 de persoane cu vârste între 17 și 25 de ani, rugate să noteze zilnic momentele în care au întâlnit avertismente de conținut și dacă au ales să le evite sau nu.
Autoarea principală, dr. Victoria Bridgland, lector în psihologie la Universitatea Flinders, afirmă că rezultatele contestă ideea potrivit căreia avertismentele de conținut au un efect protector pentru persoanele vulnerabile. „Avertismentele par să genereze un efect de fruct interzis, în care ceea ce este interzis devine mai atrăgător”, explică cercetătoarea.
Potrivit acesteia, informațiile negative sau tulburătoare tind să pară mai importante și mai rare decât cele cotidiene, ceea ce le sporește atractivitatea. În plus, avertismentele sunt adesea scurte și vagi – de exemplu, simple abrevieri precum „TW” –, ceea ce creează un gol de informație. „Acea lipsă de claritate stârnește curiozitatea și îi face pe oameni să caute răspunsuri, chiar dacă riscă să fie afectați emoțional”, a adăugat dr. Bridgland.
Cercetarea nu a identificat nicio legătură semnificativă între factori de risc psihologic – cum ar fi istoricul de traumă, simptomele de stres post-traumatic (PTSD) sau nivelurile de anxietate – și probabilitatea de a evita conținutul avertizat. Chiar și persoanele cu un nivel mai ridicat de anxietate sau depresie au reacționat similar cu restul participanților.
„Avertismentele de conținut sunt folosite pe scară largă în rețelele sociale și în mediul educațional, de obicei cu cele mai bune intenții”, a declarat Bridgland. „Totuși, cercetarea noastră arată că efectul lor real este diferit de ceea ce se crede. Dacă majoritatea oamenilor aleg oricum să vizioneze materialul, atunci trebuie să reevaluăm scopul acestor avertismente.”
Studiul ridică semne de întrebare asupra strategiilor actuale de protecție a sănătății mintale în mediul online, unde astfel de avertismente sunt considerate măsuri de grijă și responsabilitate. În realitate, datele sugerează că ele nu împiedică expunerea la conținut deranjant și pot chiar crește interesul pentru acesta.
Dr. Bridgland subliniază că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a identifica metode mai eficiente de sprijin psihologic în mediul digital. „Trebuie să depășim presupunerile și să vedem ce funcționează cu adevărat. Avertismentele nu sunt neapărat dăunătoare, dar nici nu par să ofere protecția pe care o promitem”, a spus ea.
Cercetătoarea a adăugat că exemple recente, precum reacțiile la imaginile cu atentatul asupra activistului american Charlie Kirk, arată că avertismentele nu împiedică impactul emoțional al conținutului violent. Mulți utilizatori s-au declarat marcați de imagini, deși fuseseră avertizați anterior.
