Curs valutar
  • EUR
    20.1525
    -0.0243%
  • USD
    18.2310
    0.3006%
  • RUB
    0.2215
    0.9932%
  • RON
    3.7670
    -0.1062%
  • UAH
    0.4011
    0.2493%

Toate știrile

16 noiembrie 2026

Epoca glaciară a nimicit multe populații umane. Cine a dispărut

11 Mart. 2023, 20:40
 // Categoria: Life // Autor:  Realitatea.md
11 Mart. 2023, 20:40 // Life //  Realitatea.md

Ultima eră glaciară a fost o perioadă excepțional de provocatoare pentru grupurile de vânători-culegători care locuiau pe teritoriul Eurasiatic.

Pentru a supraviețui frigului intens, populațiile umane au trebuit să caute refugiu în marginea de sud a continentului, deși, după cum dezvăluie un nou studiu, nu toate aceste grupuri antice au trecut prin marele îngheț.

Înainte de epoca glaciară, Europa era dominată de cultura Gravettiană, care se distingea datorită caracteristicilor sale tehnologice, artistice și funerare.

După ce au analizat genomul a 356 de vânători-culegători preistorici din 14 țări europene, autorii unui studiu au dezvăluit că Gravettianii au fost, de fapt, împărțiți în două grupuri complet neînrudite.

Una dintre aceste populații, cunoscută sub numele de Věstonice, a fost prezentă în Europa centrală în cei 10.000 de ani care au precedat glaciațiunii, în timp ce al doilea grup, numit cluster Fournol, a ocupat vestul și sud-vestul Europei.

„Cu aceste constatări, putem susține pentru prima dată în mod direct ipoteza că în timpul erei glaciare oamenii și-au găsit refugiu în regiunea climatică mai favorabilă din sud-vestul Europei”, a explicat autorul studiului, Cosimo Posth, într-o declarație.

Multe culturi au dispărut cu totul, în urma erei glaciare

Din nefericire pentru vânătorii-culegători Věstonice, toate urmele genetice ale existenței lor au dispărut în timpul glaciațiunii.

Anterior, oamenii de știință au presupus că Italia ar fi putut oferi un refugiu pentru populațiile din Europa Centrală în timpul ultimei epoci glaciare, totuși această constatare contrazice teoria, indicând că locuitorii regiunii nu și-ar fi găsit adăpost în peninsulă.

În schimb, cercetătorii au descoperit că un grup separat de oameni din cultura Epigravettiană s-a mutat în nordul Italiei la sfârșitul epocii, înlocuind populația Věstonice.

„Credem că indivizii asociați cu o cultură ulterioară, Epigravettiană, sunt diferiți genetic de locuitorii anteriori ai zonei”, a declarat autorul studiului, He Yu.

„Se presupune că acești oameni au venit din Balcani, au ajuns mai întâi în nordul Italiei în jurul perioadei maximului glaciar și s-au răspândit la sud, până în Sicilia”, s-a menționat, de asemenea.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

16 Nov. 2026, 11:59
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
16 Nov. 2026, 11:59 // Slider //  Valentina Buza

Pe 18 noiembrie 2026, Voyager 1 va deveni primul obiect creat de om care va ajunge la o distanță de o zi-lumină față de Pământ, potrivit informațiilor publicate de NASA. Lansată în 1977, sonda spațială se află de aproape 50 de ani într-o călătorie prin spațiu, iar la atingerea acestui prag se va afla la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de planeta noastră.

Evenimentul marchează o premieră în explorarea spațială și evidențiază performanța unei misiuni care continuă să transmită date din spațiul interstelar.

Potrivit NASA, miercuri, 18 noiembrie 2026, la ora 5:16 EST (12:16, ora României), sonda Voyager 1 va atinge distanța de 16,09 miliarde de mile, echivalentul a aproximativ 25,9 miliarde de kilometri față de Pământ.

Acest prag reprezintă o premieră: niciun alt obiect construit de oameni nu a ajuns până acum atât de departe de planeta noastră. Din acel moment, lumina sau un semnal radio transmis de pe Pământ va avea nevoie de aproximativ 24 de ore pentru a ajunge la sondă. În sens invers, informațiile transmise de Voyager 1 vor parcurge același interval de timp până să fie recepționate pe Pământ.

Lansată pe 5 septembrie 1977, de la Cape Canaveral, Florida, Voyager 1 a fost proiectată inițial pentru explorarea planetelor gigantice din Sistemul Solar. Sonda a survolat Jupiter și Saturn, transmițând imagini și informații esențiale despre aceste planete și despre sateliții lor naturali.

În august 2012, Voyager 1 a devenit primul obiect construit de om care a intrat în spațiul interstelar, traversând heliopauza, limita exterioară a heliosferei, regiunea influențată de vântul solar și de câmpul magnetic al Soarelui.

Deși a fost proiectată pentru o misiune mult mai scurtă, sonda continuă să funcționeze și să transmită date științifice. Pentru a-i prelungi durata de viață, inginerii NASA au oprit treptat unele instrumente și sisteme, în încercarea de a conserva energia disponibilă.

Voyager 1 are și o importanță simbolică. La bordul său se află discul de aur (Golden Record), un mesaj destinat eventualelor civilizații extraterestre, care conține sunete, muzică, imagini și saluturi în mai multe limbi ale Pământului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

O zi-lumină reprezintă distanța pe care lumina o parcurge în 24 de ore. Nu este o unitate de timp, ci una de măsurare a distanței, utilizată pentru a exprima dimensiunile uriașe ale Universului. Lumina se deplasează în vid cu o viteză de aproximativ 299.792 de kilometri pe secundă. Într-o singură zi, aceasta parcurge aproximativ 25,9 miliarde de kilometri. Aceasta este distanța pe care Voyager 1 o va atinge pe 18 noiembrie 2026.

Pentru comparație, lumina Soarelui ajunge pe Pământ în aproximativ 8 minute și 20 de secunde, în timp ce un semnal radio transmis către Marte poate avea nevoie de câteva minute până la peste 20 de minute, în funcție de poziția celor două planete.

În cazul lui Voyager 1, distanța este atât de mare încât comunicarea cu sonda a devenit o provocare tehnologică. Chiar dacă semnalele radio călătoresc cu viteza luminii, echipele de la sol trebuie să aștepte aproximativ o zi pentru ca o comandă să ajungă la sondă și încă o zi pentru a primi un răspuns.

Pragul de o zi-lumină reprezintă, astfel, nu doar o performanță inginerească, ci și o demonstrație a distanțelor pe care omenirea a reușit să le exploreze cu ajutorul tehnologiei.