Având în vedere că Rusia nu și-a schimbat comportamentul față de Ucraina din 2022 încoace, votul pentru reînnoirea sancțiunilor împotriva celor care sprijină Moscova ar fi trebuit să fie o formalitate.
Însă, începând cu fostul prim-ministru maghiar Viktor Orban, unii lideri au încercat să folosească astfel de voturi pentru a obține concesii din partea UE, întrucât orice decizie privind sancțiunile necesită unanimitate.
De această dată, Slovacia a inițiat un demers pentru eliminarea de pe listă a doi oligarhi, Mihail Fridman și Alișer Usmanov.
Demersul de eliminare a lui Usmanov a câștigat însă un al doilea susținător: Franța.
Deși Slovacia nu a renunțat la poziția sa, diplomați europeni și slovaci au declarat pentru Kyiv Independent că „ar fi ajuns deja la un acord” dacă nu ar fi fost implicarea Franței.
Președintele Volodimir Zelenski a criticat, la rândul său, ideea ridicării sancțiunilor împotriva celor doi oligarhi.
„Cu siguranță nu este momentul să ridicăm sancțiuni, cu siguranță nu este momentul să protejăm oligarhii ruși de sancțiuni și cu siguranță nu este momentul ca Europa să facă vreun cadou Rusiei”, a declarat el.
După ultima reuniune, eșuată, a ambasadorilor UE, din 18 septembrie, un diplomat național a descris situația în termeni tranșanți.
„Luni fie nu eliminăm pe nimeni de pe listă, fie eliminăm două persoane, fie eliminăm 3.000.”
Ce este special la acești oameni?
Unul dintre cei sancționați, Mihail Fridman, este cofondator al conglomeratului rus Alfa-Group și membru al cercului apropiat al președintelui rus Vladimir Putin.
Jurnaliști de investigație au dezvăluit în mai 2023 că filiala Alfa Insurance a asigurat vehicule folosite de forțele ruse în Ucraina. Compania ar fi deservit, potrivit acelorași surse, și Direcția responsabilă de paza lui Putin.
Alișer Usmanov, la rândul său, este un om de afaceri ruso-uzbec care și-a făcut averea din operațiuni miniere și metalurgice după prăbușirea Uniunii Sovietice. El a fost descris drept „unul dintre oligarhii preferați ai lui Putin” în decizia inițială a UE privind sancțiunile, adoptată în 2022.
Nu este clar de ce aceste două nume revin constant printre favoriții pentru eliminarea de pe lista de sancțiuni a UE, deși ambii au contestat în repetate rânduri afirmațiile privind legăturile lor strânse cu Kremlinul.
Slovacia și Ungaria au solicitat, de asemenea, eliminarea lui Fridman și Usmanov de pe listă încă din luna martie.
Acea tentativă nu a avut succes, dar implicarea Franței în demersul de eliminare a lui Usmanov a sporit presiunea.
Financial Times a relatat că Parisul dorește eliminarea lui Usmanov de pe listă deoarece Azerbaidjanul a pus această condiție pentru eliberarea a doi deținuți cu cetățenie franceză.
Reuters a relatat că un diplomat azer a confirmat că țara sa dorește eliminarea lui Usmanov de pe listă, dar a negat că ar încerca să influențeze procesul decizional.
Diplomați naționali din șase țări diferite au confirmat pentru Kyiv Independent informațiile publicate de Financial Times.
Site-ul Ministerului francez de Externe indică faptul că deplasările în Azerbaidjan „nu sunt recomandate, cu excepția unor motive imperioase”.
„Cetățenii francezi, inclusiv cei cu dublă cetățenie, fie că sunt rezidenți sau doar în tranzit, sunt expuși riscului de arestare, detenție arbitrară și proces inechitabil în Azerbaidjan”, se arată pe site.
Rămâne însă neclar de ce Azerbaidjanul încearcă să negocieze cu Franța un schimb de prizonieri pentru eliberarea unui oligarh ruso-uzbec, în loc să apeleze la proprii cetățeni sau companii aflate sub sancțiuni.
Reuters a relatat că sursa sa diplomatică azeră l-a descris pe Usmanov drept „un filantrop și o personalitate publică recunoscută”.
Ce poate face Europa?
Între timp, guvernul francez a păstrat tăcerea în privința detenției celor doi cetățeni francezi în Azerbaidjan.
Un diplomat european a explicat pentru Kyiv Independent că blocul comunitar se arată receptiv la solicitările țării vizate în astfel de situații de tip „ostatic”, iar adesea statele solicită o abordare mai discretă.
Un al doilea oficial european a confirmat că negocierile pentru eliberarea ostaticilor au loc aproape întotdeauna în mod confidențial, precizând că atenția mediatică rareori ajută în astfel de cazuri.
Un diplomat francez a subliniat că astfel de situații sunt extrem de dificile pentru țara ai cărei cetățeni sunt afectați, aceasta fiind nevoită să demonstreze că face tot posibilul pentru a-i aduce înapoi acasă.
Cu toate acestea, frustrarea crește în culise.
Reuniunile de ore întregi ale ambasadorilor UE nu au reușit să ducă la niciun fel de compromis, iar după ultima astfel de întâlnire, din 18 septembrie. Cele 25 de state membre UE care se opun eliminării lui Usmanov și Fridman de pe listă nu dau semne de compromis.
În iulie, statele UE au convenit să acorde o derogare companiei elene de transport maritim Dynagas, permițându-i să continue transportul de GNL rusesc din Arctica. La momentul respectiv, unii s-au temut că acest lucru ar putea deschide calea unui val de noi cereri de exceptare.
Acum, mai mulți oficiali au folosit din nou expresia „cutia Pandorei“ în legătură cu cererea franco-slovacă, temându-se că aceasta ar consolida tendința de acordare a derogărilor și ar afecta grav credibilitatea UE.
„Franța trebuie să îi transmită Azerbaidjanului, pe cale bilaterală, că nu este acceptabil să convingă alte 25 de țări să își schimbe atât de dramatic pozițiile și că Azerbaidjanul va trebui să își modereze pretențiile”, a declarat, indignat, un diplomat.
Pentru mulți, varianta în care toate cele 2.960 de sancțiuni ar expira este pur și simplu de neconceput.
Un posibil compromis, propus de un alt diplomat european, ar fi prelungirea sancțiunilor pentru șase luni, în loc de un an, variantă care riscă însă doar să amâne problema, mai exact chiar cu o lună înainte de alegerile prezidențiale din Franța.
Majoritatea se așteaptă ca Franța să renunțe, într-un final, la cerințele sale și să înceapă discuții cu Baku pentru identificarea altor modalități de a obține eliberarea cetățenilor săi.
