Exporturile de ulei de soia ale Republicii Moldova înregistrează unul dintre cele mai mari declinuri din ultimii ani, după o perioadă de expansiune continuă. Potrivit economistului Iurie Rija, în primele zece luni ale anului 2025 volumul exportat a scăzut cu 38,3%, ajungând la 4.815 tone, comparativ cu 7.805 tone în aceeași perioadă a anului 2024.

Tendința reprezintă o schimbare radicală după un ciclu de creștere susținută în perioada 2021-2024, când exporturile au urcat de la 1 139 tone la un record de 9 028 tone, transmite BANI.MD. Extinderea procesării interne și accesul la materie primă ucraineană au făcut posibil acest avans. Totuși, scăderea abruptă din 2025 arată o criză de aprovizionare care lovește direct capacitățile de procesare.

Iurie Rija explică faptul că declinul este determinat în principal de introducerea de către Ucraina, începând cu luna septembrie 2025, a unei taxe de 10% la exportul de boabe de soia. Această măsură a făcut importurile de materie primă mult mai costisitoare și, în multe cazuri, complet necompetitive pentru procesatorii moldoveni, care depindeau într-o proporție semnificativă de soia ucraineană. În consecință, fabricile din Republica Moldova lucrează în prezent exclusiv cu soia autohtonă, însă volumul este limitat – cultura este concentrată doar în nord, iar suprafețele însămânțate sunt în scădere.

De asemenea, impactul se vede și în evoluția prețurilor. Media prețurilor la export a coborât de la 26,7 lei/kg în 2022 la 12,9 lei/kg în 2024, pe fondul volatilității piețelor internaționale ale uleiurilor vegetale. În 2025, diminuarea volumelor procesate accentuează presiunile financiare asupra industriei.

Liderul pieței, OLSEG-VT, rămâne principalul exportator, cu 4 319 tone exportate în perioada ianuarie-octombrie 2025, însă activitatea companiei este în scădere cu 31% față de cele 6 254 tone din intervalul similar al anului precedent, potrivit sursei citate. Coborârea este direct legată de reducerea disponibilității de boabe pentru procesare după aplicarea taxei de export din Ucraina.

Pe poziția a doua se află ROM-CRIS SRL, cu 274 tone, un volum relativ stabil comparativ cu anii precedenți, iar pe locul trei este VI OIL AGRO. Este o companie care traversează cea mai drastică ajustare de pe piață: doar 172 tone exportate în 2025, ceea ce reprezintă o scădere de 82% față de cele 936 tone din 2024.

În ultimii doi ani, peste 90% din uleiul de soia moldovenesc a fost exportat în România, ceea ce reflectă orientarea exclusiv externă a sectorului. În acest context, scăderea de aproape 40% din 2025 devine un barometru esențial al stării industriei de procesare a oleaginoaselor. Pentru un produs destinat integral exportului, orice reducere a volumelor scoate în evidență blocajele din lanțul de aprovizionare și vulnerabilitățile tehnologice.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Concluziile economiste ale lui Iurie Rija sunt ferme: activitatea de procesare a soiei în Republica Moldova se diminuează vizibil, iar sectorul intră într-o zonă de risc sistemic. Fără soluții rapide pentru asigurarea accesului la materie primă și pentru menținerea competitivității procesatorilor, există riscul subutilizării capacităților industriale, al pierderii clienților externi și al deteriorării poziției țării pe piața regională a uleiurilor vegetale.

#declin #exporturi #Moldova #soia #ulei

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.