Oceanul Pacific trece printr-o încălzire fără precedent în istoria măsurătorilor moderne. Fenomenul El Niño din acest an se îndreaptă spre a deveni cel mai puternic din ultimii cel puțin 70-80 de ani, arată datele agenției americane NOAA și prognozele Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), scrie Severe Weather.

Vârful este așteptat în noiembrie-decembrie. Efectele asupra vremii se vor simți pe toate continentele, probabil până în primăvara lui 2027. Numele fenomenului vine de la pescarii din Peru. Ei observau de secole că, în unii ani, apa de pe coastă se încălzea neobișnuit în jurul Crăciunului, iar peștele dispărea.

Au numit fenomenul „El Niño”, adică „Copilul”, cu trimitere la Pruncul Iisus. Abia în secolul XX oamenii de știință au înțeles că acea încălzire locală face parte dintr-un mecanism uriaș, care implică întregul Pacific și atmosfera de deasupra lui.

Cum funcționează Pacificul în mod normal

Pacificul tropical se întinde pe aproape o jumătate din circumferința Pământului, de la coastele Americii de Sud până în Indonezia. În condiții normale, deasupra lui bat constant vânturi dinspre est spre vest. Se numesc alizee.

Alizeele împing apa caldă de la suprafață spre vest, spre Asia și Australia. Acolo se adună un adevărat „bazin” de apă caldă, iar nivelul mării este chiar cu câteva zeci de centimetri mai ridicat decât în est.

În locul apei împinse spre vest, pe coastele Americii de Sud urcă apă rece din adâncuri. Aceasta este bogată în nutrienți, motiv pentru care zona este una dintre cele mai bogate în pește din lume.

Ce se întâmplă în timpul unui El Niño

Uneori, alizeele slăbesc. În anumite cazuri, se opresc complet sau chiar se inversează, iar vântul începe să bată dinspre vest.

Fără vântul care s-o țină pe loc, apa caldă adunată în vest „alunecă” înapoi spre est. Pacificul central și estic se încălzește, iar apa rece din adâncuri nu mai urcă la suprafață. Acesta este El Niño.

Fenomenul are și o fază opusă, numită La Niña. Atunci alizeele se întăresc, iar estul Pacificului devine mai rece decât în mod normal. Oamenii de știință numesc întregul ciclu ENSO, de la El Niño-Oscilația Sudică. El alternează neregulat, la fiecare doi-șapte ani.

Nu orice El Niño este la fel de puternic. Intensitatea se măsoară prin cât de mult depășește temperatura apei media obișnuită într-o anumită regiune a Pacificului. Când această diferență trece de un anumit prag, meteorologii vorbesc, neoficial, despre un „Super El Niño”.

Astfel de episoade sunt rare, cel mult unul pe deceniu. Cele mai cunoscute au avut loc în 1982-1983, 1997-1998 și 2015-2016. Fiecare a lăsat urme în istoria meteorologică: inundații devastatoare, secete, incendii și recorduri de temperatură la nivel global.

De ce este episodul din 2026 atât de neobișnuit

Totul a pornit, și de această dată, de la vânt. În iulie și august 2026, în Pacificul ecuatorial vestic și central au bătut cele mai puternice vânturi de vest din ultimii 86 de ani, conform datelor de reanaliză climatică ERA5. Practic, alizeele s-au prăbușit pe o suprafață uriașă. Un astfel de record, pentru o medie pe două luni, nu poate fi întâmplător. Este semnul unei schimbări majore în atmosferă.

Cifre fără precedent

În prezent, în estul Pacificului, temperatura apei depășește cu peste 6 grade media obișnuită, pe suprafețe foarte mari. Episodul din 2026 l-a depășit deja, ca viteză și intensitate, pe cel din 2015-2016. A depășit, de fapt, toate episoadele din ultimele decenii aflate în același stadiu.

Pentru a compara corect fenomene din epoci diferite, meteorologii folosesc o scală standardizată, recunoscută de NOAA și de Organizația Meteorologică Mondială. Ea ține cont de faptul că oceanele s-au încălzit în ansamblu în ultimele decenii.

Pe această scală, niciun El Niño nu a depășit vreodată +3°C ca medie lunară, nici măcar în datele reconstituite până în secolul al XIX-lea. Atât prognoza ECMWF, cât și media mai multor modele internaționale indică pentru acest an un vârf peste acest prag.

În decembrie, anomaliile ar putea depăși 7 grade în estul Pacificului. Zona afectată ar acoperi peste 10% din suprafața oceanului planetar.

Un alt indicator confirmă amploarea fenomenului. NOAA calculează un indice care combină date despre temperatura apei, vânt, presiune și nebulozitate. În iulie-august 2026, acesta a ajuns la +2,5, cea mai mare valoare pentru această perioadă de la începutul măsurătorilor, în 1979. Valorile de peste +2 apar doar în cele mai puternice episoade El Niño.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ce ar putea însemna pentru Europa

Efectele asupra Europei sunt mai indirecte și mai greu de anticipat decât cele din America de Nord. În iernile cu Super El Niño analizate, presiunea a fost mai scăzută deasupra Atlanticului de Nord. Asta a favorizat un flux de aer dinspre vest, venit dinspre ocean, peste cea mai mare parte a Europei continentale.

Aerul atlantic este, iarna, mai blând decât cel venit dinspre est sau dinspre nord. De aceea, în acele sezoane, temperaturile au fost peste medie în cea mai mare parte a continentului.

Aceste tipare sunt o orientare, nu o certitudine. Vremea din Europa depinde de mulți alți factori: de temperatura Atlanticului, de starea vortexului polar, de gheața din Arctica sau de situații de blocaj atmosferic care pot aduce, chiar și într-o iarnă blândă, episoade scurte de ger.

În plus, meteorologii subliniază că un El Niño atât de puternic duce clima pe un teritoriu aproape necunoscut. Nu există date din trecut cu care să poată fi comparat direct.

Fenomenul va continua să se intensifice până spre finalul anului. După vârful din decembrie, prognozele indică o slăbire rapidă.

Istoria arată însă că, după un El Niño puternic, urmează adesea o fază La Niña. Iar ciclul Pacificului, cu efectele lui asupra întregii planete, o va lua de la capăt.

#el nino #fenomen #iarna #Oceanul Pacific

Puține lucruri de pe Pământ au rezistat atât de mult timp în fața schimbărilor. În timp ce clădirile istorice și invențiile care au marcat evoluția omenirii ne atrag atenția, există și minuni ale naturii pe lângă care trecem uneori fără să le cunoaștem povestea, scrie antena3.ro.

Copacii se numără printre cele mai longevive forme de viață de pe planetă. De-a lungul mileniilor, au oferit umbră, adăpost și oxigen, devenind repere ale unor locuri și martori tăcuți ai istoriei. Unii dintre ei au supraviețuit mii de ani, încă dintr-o perioadă în care civilizația arăta cu totul altfel.

Dar unde se află cel mai bătrân copac din lume și care este secretul longevității sale?

Methuselah, pinul care a supraviețuit timp de milenii

În Munții Albi din California, Statele Unite, crește unul dintre cei mai vechi copaci cunoscuți de pe Pământ. Este un pin din specia Great Basin bristlecone pine, botezat Methuselah, după personajul biblic Matusalem, bunicul lui Noe, despre care Biblia spune că a trăit 969 de ani.

Copacul a fost descoperit în anii 1950 de cercetătorul Edmund Schulman și a devenit celebru pentru vârsta sa impresionantă. Este considerat cel mai bătrân copac individual, care nu face parte dintr-o colonie de arbori conectați prin același sistem de rădăcini, a cărui longevitate a fost confirmată prin metode științifice.

Methuselah nu este însă singurul exemplar remarcabil din această zonă. În apropiere se află un alt pin, al cărui nume nu a fost făcut public și despre care cercetătorii au stabilit că ar putea fi chiar mai vechi.

Câți ani are cel mai bătrân copac din lume?

Vârsta copacilor poate fi stabilită prin analizarea inelelor de creștere, fiecare dintre acestea oferind indicii despre un an din viața arborelui.

În cazul lui Methuselah, au fost prelevate probe în 1957. Ulterior, dendrocronologul Tom Harlan, de la Laboratorul de Cercetare a Inelelor Arborilor al Universității din Arizona, a comparat inelele de creștere și a confirmat că arborele are peste 4.800 de ani.

În 2009, același cercetător a analizat și o probă mai veche, prelevată de Edmund Schulman dintr-un alt pin din Munții Albi, înainte de moartea acestuia. Proba provenea de la un copac viu, rămas fără nume, despre care s-a estimat că are peste 5.000 de ani. Acesta ar putea fi, așadar, cel mai bătrân arbore viu individual a cărui vârstă a fost verificată.

Înainte ca Methuselah să fie recunoscut drept unul dintre cei mai bătrâni arbori vii din lume, recordul îi era atribuit pinului Prometheus, din statul Nevada. Copacul a fost tăiat în 1964 de Donald Rusk Currey, un doctorand care studia istoria climatică a regiunii. Analiza ulterioară a inelelor de creștere a arătat că arborele avea aproximativ 4.900 de ani, existând estimări potrivit cărora ar fi putut depăși 5.000 de ani. Circumstanțele tăierii rămân controversate, iar dispariția sa este considerată unul dintre cele mai cunoscute exemple ale pierderii unui exemplar natural excepțional în urma unei intervenții umane.

Numele Prometheus provine din mitologia greacă, de la titanul care le-ar fi oferit oamenilor focul.

De ce este ținut secret locul în care se află Methuselah?

Pădurea Ancient Bristlecone Pine se găsește în Munții Albi din California și adăpostește exemplare de pini care au supraviețuit timp de milenii.

Cu toate acestea, poziția exactă a lui Methuselah și a copacului despre care se crede că este și mai vechi a fost păstrată secretă. Măsura a fost luată pentru a preveni deteriorarea arborilor, vandalismul sau alte intervenții care le-ar putea pune în pericol existența.

Timp de decenii, nici măcar fotografiile care ar fi permis identificarea cu ușurință a exemplarelor nu au fost distribuite pe scară largă. În 2021, însă, imagini apărute online au făcut ca localizarea lui Methuselah să devină mai ușor de identificat.

Importanța protejării arborilor cu valoare istorică a revenit în atenția publicului și după un incident petrecut în Marea Britanie.

În septembrie 2023, celebrul sicomor din Sycamore Gap, comitatul Northumberland, a fost tăiat intenționat. Copacul, vechi de aproximativ 300 de ani, devenise un reper cunoscut, aflat într-o depresiune naturală a terenului, lângă Zidul lui Hadrian.

În 2025, doi bărbați, Daniel Graham și Adam Carruthers, au fost condamnați la câte patru ani și trei luni de închisoare pentru tăierea ilegală a arborelui și deteriorarea Zidului lui Hadrian, monument protejat și inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Care este secretul longevității acestor copaci?

Pinii din specia Great Basin bristlecone pine sunt considerați printre cei mai longevivi arbori de pe planetă. Ei cresc în regiunile montane înalte din California, Nevada și Utah, în condiții care ar fi dificile pentru multe alte specii.

Secretul longevității lor este legat tocmai de mediul neprielnic în care se dezvoltă. Temperaturile scăzute, solurile sărace și condițiile aspre încetinesc considerabil creșterea copacilor.

Ritmul lent de dezvoltare contribuie la formarea unui lemn foarte dens, care îi ajută să reziste mai bine putrezirii, insectelor și ciupercilor. Astfel, deși cresc în condiții dificile și pot avea un aspect aparent fragil, acești arbori reușesc să supraviețuiască mii de ani.

Longevitatea lor este o dovadă a modului în care unele specii se adaptează mediului și rezistă în fața unor schimbări care se desfășoară pe perioade mult mai lungi decât o viață omenească.