Oceanul Pacific trece printr-o încălzire fără precedent în istoria măsurătorilor moderne. Fenomenul El Niño din acest an se îndreaptă spre a deveni cel mai puternic din ultimii cel puțin 70-80 de ani, arată datele agenției americane NOAA și prognozele Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), scrie Severe Weather.
Vârful este așteptat în noiembrie-decembrie. Efectele asupra vremii se vor simți pe toate continentele, probabil până în primăvara lui 2027. Numele fenomenului vine de la pescarii din Peru. Ei observau de secole că, în unii ani, apa de pe coastă se încălzea neobișnuit în jurul Crăciunului, iar peștele dispărea.
Au numit fenomenul „El Niño”, adică „Copilul”, cu trimitere la Pruncul Iisus. Abia în secolul XX oamenii de știință au înțeles că acea încălzire locală face parte dintr-un mecanism uriaș, care implică întregul Pacific și atmosfera de deasupra lui.
Cum funcționează Pacificul în mod normal
Pacificul tropical se întinde pe aproape o jumătate din circumferința Pământului, de la coastele Americii de Sud până în Indonezia. În condiții normale, deasupra lui bat constant vânturi dinspre est spre vest. Se numesc alizee.
Alizeele împing apa caldă de la suprafață spre vest, spre Asia și Australia. Acolo se adună un adevărat „bazin” de apă caldă, iar nivelul mării este chiar cu câteva zeci de centimetri mai ridicat decât în est.
În locul apei împinse spre vest, pe coastele Americii de Sud urcă apă rece din adâncuri. Aceasta este bogată în nutrienți, motiv pentru care zona este una dintre cele mai bogate în pește din lume.
Ce se întâmplă în timpul unui El Niño
Uneori, alizeele slăbesc. În anumite cazuri, se opresc complet sau chiar se inversează, iar vântul începe să bată dinspre vest.
Fără vântul care s-o țină pe loc, apa caldă adunată în vest „alunecă” înapoi spre est. Pacificul central și estic se încălzește, iar apa rece din adâncuri nu mai urcă la suprafață. Acesta este El Niño.
Fenomenul are și o fază opusă, numită La Niña. Atunci alizeele se întăresc, iar estul Pacificului devine mai rece decât în mod normal. Oamenii de știință numesc întregul ciclu ENSO, de la El Niño-Oscilația Sudică. El alternează neregulat, la fiecare doi-șapte ani.
Nu orice El Niño este la fel de puternic. Intensitatea se măsoară prin cât de mult depășește temperatura apei media obișnuită într-o anumită regiune a Pacificului. Când această diferență trece de un anumit prag, meteorologii vorbesc, neoficial, despre un „Super El Niño”.
Astfel de episoade sunt rare, cel mult unul pe deceniu. Cele mai cunoscute au avut loc în 1982-1983, 1997-1998 și 2015-2016. Fiecare a lăsat urme în istoria meteorologică: inundații devastatoare, secete, incendii și recorduri de temperatură la nivel global.
De ce este episodul din 2026 atât de neobișnuit
Totul a pornit, și de această dată, de la vânt. În iulie și august 2026, în Pacificul ecuatorial vestic și central au bătut cele mai puternice vânturi de vest din ultimii 86 de ani, conform datelor de reanaliză climatică ERA5. Practic, alizeele s-au prăbușit pe o suprafață uriașă. Un astfel de record, pentru o medie pe două luni, nu poate fi întâmplător. Este semnul unei schimbări majore în atmosferă.
Cifre fără precedent
În prezent, în estul Pacificului, temperatura apei depășește cu peste 6 grade media obișnuită, pe suprafețe foarte mari. Episodul din 2026 l-a depășit deja, ca viteză și intensitate, pe cel din 2015-2016. A depășit, de fapt, toate episoadele din ultimele decenii aflate în același stadiu.
Pentru a compara corect fenomene din epoci diferite, meteorologii folosesc o scală standardizată, recunoscută de NOAA și de Organizația Meteorologică Mondială. Ea ține cont de faptul că oceanele s-au încălzit în ansamblu în ultimele decenii.
Pe această scală, niciun El Niño nu a depășit vreodată +3°C ca medie lunară, nici măcar în datele reconstituite până în secolul al XIX-lea. Atât prognoza ECMWF, cât și media mai multor modele internaționale indică pentru acest an un vârf peste acest prag.
În decembrie, anomaliile ar putea depăși 7 grade în estul Pacificului. Zona afectată ar acoperi peste 10% din suprafața oceanului planetar.
Un alt indicator confirmă amploarea fenomenului. NOAA calculează un indice care combină date despre temperatura apei, vânt, presiune și nebulozitate. În iulie-august 2026, acesta a ajuns la +2,5, cea mai mare valoare pentru această perioadă de la începutul măsurătorilor, în 1979. Valorile de peste +2 apar doar în cele mai puternice episoade El Niño.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Ce ar putea însemna pentru Europa
Efectele asupra Europei sunt mai indirecte și mai greu de anticipat decât cele din America de Nord. În iernile cu Super El Niño analizate, presiunea a fost mai scăzută deasupra Atlanticului de Nord. Asta a favorizat un flux de aer dinspre vest, venit dinspre ocean, peste cea mai mare parte a Europei continentale.
Aerul atlantic este, iarna, mai blând decât cel venit dinspre est sau dinspre nord. De aceea, în acele sezoane, temperaturile au fost peste medie în cea mai mare parte a continentului.
Aceste tipare sunt o orientare, nu o certitudine. Vremea din Europa depinde de mulți alți factori: de temperatura Atlanticului, de starea vortexului polar, de gheața din Arctica sau de situații de blocaj atmosferic care pot aduce, chiar și într-o iarnă blândă, episoade scurte de ger.
În plus, meteorologii subliniază că un El Niño atât de puternic duce clima pe un teritoriu aproape necunoscut. Nu există date din trecut cu care să poată fi comparat direct.
Fenomenul va continua să se intensifice până spre finalul anului. După vârful din decembrie, prognozele indică o slăbire rapidă.
Istoria arată însă că, după un El Niño puternic, urmează adesea o fază La Niña. Iar ciclul Pacificului, cu efectele lui asupra întregii planete, o va lua de la capăt.
