Maladia Dupuytren este o afecțiune mai puțin cunoscută, care evoluează lent și care, în formele avansate, poate provoca îndoirea permanentă a degetelor spre palmă. Boala este diagnosticată și tratată la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie din Chișinău.
Potrivit dr. Ștefan Cojocari, medic ortoped-traumatolog în cadrul Secției Chirurgia Mâinii, afecțiunea progresează, de regulă, pe parcursul mai multor ani.
„Maladia Dupuytren este o afecțiune a țesutului fibros din palmă. La început, pacientul poate observa o îngroșare sau un nodul sub piele. Pe măsură ce boala avansează, se formează corzi dure care trag treptat degetele spre palmă, până în punctul în care acestea rămân îndoite și nu mai pot fi întinse complet”, a spus medicul.
Boala apare mai frecvent după vârsta de 40 de ani și este întâlnită mai des la bărbați. Factorul genetic joacă un rol important. Primele modificări pot fi ușor de ignorat, deoarece la început boala poate provoca doar apariția unui nodul sau a unei zone îngroșate în palmă.
„Cu timpul, vă poate împiedica să faceți lucruri banale: să prindeți obiecte, să vă băgați mâna în buzunar sau să sprijiniți palma pe o masă. În stadiile avansate, vorbim deja despre o contractură în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când articulația degetului este implicată profund și fixată în această poziție nefirească, apare rigiditatea articulară secundară, iar articulația începe să doară. Nu mai este doar un simplu disconfort, ci o suferință reală a articulației blocate”, a adăugat medicul.
De aceea, apariția unui nodul persistent în palmă sau dificultatea de a întinde complet unul dintre degete reprezintă motive pentru o consultație de specialitate. Evaluarea precoce permite stabilirea stadiului bolii și alegerea conduitei potrivite.
„Dacă observați un nodul persistent sau simțiți că degetele se întind tot mai greu, este important să consultați un medic ortoped-traumatolog cu experiență în chirurgia mâinii. Anatomia mâinii este foarte complexă, iar tratamentul necesită o evaluare atentă și precisă”, afirmă dr. Ștefan Cojocari.
Diagnosticul este stabilit în primul rând în urma examinării clinice. Medicul evaluează aspectul palmei, mobilitatea degetelor și gradul de contractură. În anumite situații, poate fi recomandată și ecografia, care oferă informații suplimentare despre structurile afectate și poate contribui la planificarea tratamentului.
„În funcție de particularitățile cazului, putem utiliza și examenul ecografic pentru a evalua structurile afectate și pentru a stabili mai precis indicațiile de tratament. Aceste informații sunt importante în special atunci când planificăm o intervenție minim invazivă și trebuie să ținem cont de poziția nervilor și vaselor de sânge”, explică specialistul.
Tratamentul este ales în funcție de stadiul bolii, gradul contracturii și impactul acesteia asupra funcției mâinii. În formele ușoare, atunci când degetele nu sunt semnificativ contractate și funcția mâinii nu este afectată, poate fi suficientă monitorizată.
„Atunci când contractura progresează și începe să limiteze activitățile cotidiene, pot fi indicate proceduri intervenționale. Una dintre metode este aponeurotomia percutanată cu acul, cunoscută și sub denumirea de fasciotomie cu ac. Printr-o tehnică minim invazivă, cordonul fibros care menține degetul în poziție îndoită este secționat cu ajutorul unui ac, permițând îndreptarea degetului. Metoda este potrivită doar pentru anumite forme ale bolii, în funcție de localizarea și caracteristicile cordonului fibros.
În anumite situații, tratamentul poate fi etapizat, în funcție de severitatea bolii și de starea țesuturilor. Prima etapă poate consta în eliberarea minim invazivă a cordoanelor fibroase pentru îndreptarea degetului și reducerea tensiunii asupra țesuturilor. Ulterior, dacă este necesar, poate fi realizată o intervenție chirurgicală prin care țesutul afectat este îndepărtat”, se arată în comunicatul emis de Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie.
Potrivit instituției, în formele avansate, când țesutul bolnav este extins, iar pielea palmei este afectată sau scurtată, poate fi necesară o intervenție mai complexă, precum dermofasciectomia. În cadrul acesteia sunt îndepărtate țesutul afectat și, dacă este necesar, pielea modificată, zona fiind ulterior acoperită cu o grefă de piele.
„Alegerea metodei de tratament depinde de stadiul bolii, de gradul contracturii și de particularitățile fiecărui pacient. În formele avansate, obiectivul este să eliberăm degetul și să restabilim, pe cât posibil, funcția mâinii. Recomand populației să nu aștepte ca degetul să rămână complet blocat în palmă. Cu cât pacientul se adresează mai devreme medicului, cu atât putem evalua mai bine situația și stabili metoda de tratament potrivită”, transmite dr. Cojocari.
Recuperarea este, de asemenea, o etapă importantă a tratamentului. În funcție de intervenția efectuată, pacientul poate avea nevoie de exerciții și terapie pentru mâini, pentru a recâștiga mobilitatea și a utiliza cât mai bine degetele.
În cadrul Secției Chirurgia Mâinii a Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie sunt tratate forme severe ale maladiei Dupuytren. În 2025, aici au fost realizate 205 intervenții chirurgicale pentru această afecțiune, potrivit datelor instituției.
