Armata Finlandei, o forță bazată pe lupta terestră, este din nou la modă, după ce Rusia a declanșat cel mai sângeros război din Europa de după 1945.

„Avem o capacitate defensivă semnificativă pentru a purta tipul de război care are loc acum în Ucraina. Pe cap de locuitor, avem probabil cea mai mare putere de foc din Europa”, a declarat într-un interviu comandantul suprem al armatei Finlandei, generalul Timo Kivinen.

Oficialii finlandezi recunosc că resimt frustrare că țara nu este încă membră NATO la șase luni după ce alianța a lansat invitația.

„Îndeplinim deja criteriile militare pentru a deveni membri și, dacă analizăm cheltuielile noastre de apărare, respectăm criteriul de 2% din PIB”, a subliniat Kivinen. Situația e la fel pentru Suedia: ambele se află momentan într-o „zonă gri” între nealiniere și angajamentul la NATO.

În ciuda faptului că are o populație de doar 5,5 milioane de locuitori, Finlanda dispune de mai multă artilerie decât Franța și Germania la un loc și poate mobiliza până la 280.000 de soldați, majoritatea rezerviști, în caz de război.

Investiții noi în apărare

Flota finlandeză de avioane F/A-18 Hornet înarmate cu rachete americane avansate va fi înlocuită în curând cu 64 de avioane de atac F-35A produse de Lockheed Martin. Pe mare, Finlanda dispune de apărări de coastă elaborate și o marină de apă de mică adâncime adaptată pentru coastele stâncoase ale Mării Baltice, plus o capacitate de luptă în Arctica și în Laponia, cea mai mare zonă de antrenament pentru lupte aeriene din țările nordice.

Istoricul invaziilor anterioare dinspre est a dat Finlandei un stimulent puternic pentru a menține mijloace de apărare de-a lungul graniței sale de 1.343 kilometri cu Rusia, spre deosebire de alte state europene care au considerat că un război pe continent este de neimaginat.

Potrivit lui Kivinen, războiul din Ucraina a confirmat importanța crescândă a apărării aeriene în războiul modern. Investițiile Finlandei depășesc cele 11 drone ce figurează în balanța militară, a spus el, referindu-se la o bază de date a capacităților militare globale administrată de Institutul Internațional pentru Studii Strategice cu sediul la Londra.

SUA au aprobat vânzarea de rachete aer-aer și aer-sol în valoare de 323 de milioane de dolari pentru avioanele de luptă ale Finlandei, notând că țara „nu va avea dificultăți în a absorbi aceste echipamente în forțele sale armate”.

Războiul a subliniat și importanța artileriei. Cu un arsenal important, Finlanda caută să-l mărească, SUA fiind de acord să furnizeze muniții – valorând potențial jumătate de milion de dolari – pentru lansatoarele multiple de rachete M-270, o versiune mai mare și pe șenile a sistemelor HIMARs care și-au dovedit eficiența în Ucraina. Națiunea nordică își suplimentează și flota de obuziere autopropulsate de 155 de milimetri.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Aceste capacități de școală veche în domeniul artileriei și al infanteriei fac Finlanda remarcabilă printre aliații NATO. Multe țări din Europa au renunțat la doctrinele de apărare teritorială din timpul Războiului Rece încă din anii `90 sau la începutul anilor 2000. Tancurile au fost casate, tunurile puse la naftalină, iar numărul de efective și bugetele de apărare au fost reduse.

Acele țări care și-au menținut totuși o capacitate de luptă semnificativă au apelat la forțe mai concentrate, mai mobile și mai profesioniste. Franța a renunțat la serviciul militar obligatoriu în 2001, Suedia în 2010, iar Germania în 2011. De pildă, de la apogeul Războiului Rece, în anii 1970 și 1980, și până în 2014, în țări membre NATO precum Germania cheltuielile pentru apărare ca procent din PIB au scăzut cu până la două treimi.

Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 a declanșat o inversare a acestor tendințe. Suedia a reinstituit serviciul militar obligatoriu în 2018, în timp ce Franța îl va relua din 2024. În 2022, Germania a creat un fond special de 100 de miliarde de euro pentru a suplimenta cheltuielile pentru apărare în următorul deceniu.

Mai bine pregătiți decât în 1939

Finlanda a făcut această cale întoarsă, în mare măsură pentru că și-a câștigat independența față de Rusia abia în 1917 și apoi a pierdut 11% din teritoriul său în urma invaziei sovietice brutale din 1939.

„Finlandezii sunt mai bine pregătiți acum, dar asta se datorează istoriei noastre”, a observat Kivinen.

Cu excepția Ungariei și Turciei, restul țărilor membre NATO au ratificat aderarea națiunilor nordice. Ungaria a declarat recent că nu o va supune votului în Parlament până anul viitor. Turcia continuă să tragă de timp, susținând că Suedia adăpostește „teroriști kurzi”.

Până când devine membră NATO, Finlanda este protejată de angajamentele asumate de Marea Britanie, SUA și alții de a apăra națiunile nordice în cazul în care acestea sunt atacate înainte de a deveni membri cu drepturi depline. Este totuși o amânare care provoacă neliniște celor trei state baltice, Estonia, Letonia și Lituania, în măsura în care alăturarea la NATO a celor două state nordice este văzută ca o îmbunătățire semnificativă a securității acestor foste republici sovietice.