Jurnalista rusă a publicației „Meduza”, Paula Erizanu, aflată în exil, din cauza regimului Putin de la Moscova, a realizat un reportaj despre „bomba cu ceas a Moldovei”, după ce a efectuat o vizită în Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia.
„În republica autonomă din sudul Moldovei, teritoriu cu 160.000 de oameni, influența rusească se vede la tot pasul. Oamenii vorbesc rusă, citesc presa de la Moscova și trăiesc încremeniți în vestigiile fostei URSS”, astfel își începe reportajul jurnalista, Paula Erizanu.
În centrul orașului Comrat – Capitala Găgăuziei – statuia lui Lenin încă se înalță deasupra trecătorilor. Pe fundal, o clădire cu două etaje, în arhitectură socialistă. Un tablou asemănător mai poate fi găsit și în Tiraspol, capitala Transnistriei – cealaltă republică autonomă a Moldovei, dar cu aspirații secesioniste.
În Găgăuzia, situată în sudul țării, trăiesc 160.000 de oameni. Majoritatea sunt găgăuzi, adică o minoritate turcă de religie ortodoxă, vorbitoare de rusă. Regiunea are statut autonom în cadrul statului moldovean. Ca Transnistria, Găgăuzia și-a declarat independența în 1990, când piesele de domino ale colosului sovietic se prăbușeau succesiv.
După patru ani de turbulențe, Găgăuzia a revenit sub administrația Chișinăului, dar relațiile cu centrul au rămas în permanență tensionate. Găgăuzia este încă prinsă în pânza de păianjen a istoriei sovietice, dar cele mai multe afișe publicitare din Comrat deschid ferestre spre Occident. Pe peretele unui butic stă un afiș, inscripționat în alfabet chirilic, în rusă, care anunță servicii de consultanță pentru obținerea cetățeniei române. Pe străzile care și-au păstrat numele sovietice, stâlpii sunt tapetați cu anunțuri privind joburi în Uniunea Europeană.
În Găgăuzia sunt trei limbi oficiale Republica are trei limbi oficiale – găgăuză, română și rusă.
Între aceste trei identități pendulează în permanență Găgăuzia. Există inclusiv grădinițe cu predare trilingvă. Deși se vorbește preponderent în rusă, copiii sunt învățați cuvinte în română și găgăuză. De exemplu, în lecții de 20 de minute, elevii de 5-6 ani repetă zilele săptămânii în cele două limbi prin jocuri, cântece și dans. Astfel de grădinițe există în Găgăuzia încă din 1994. Asta doar în teorie, pentru că practica nu a fost susținută logistic.
„N-aveam materiale cu care să lucrăm și nici o metodă care să ne ghideze”, explică Lidia Ostaș, 34 de ani, care lucrează pentru departamentul de învățământ al Găgăuziei și predă limba română.
Abia în 2021, după un program-pilot de patru ani, toate cele 57 de grădinițe de stat au reușit să lucreze după aceeași curriculă și după aceleași manuale, realizate pe baza unor metode moderne de predare.
„Deși asta e mult mai bine decât ce aveam înainte, nu putem să facem mai mult din moment ce nu există un mediu lingvistic în care ei să-și exerseze abilitățile dobândite”, spune Lidia.
Locuitorii au uitat limba străbunilor
Majoritatea adulților din Comrat vorbesc rusa și au cunoștințe minime de română sau găgăuză. Inclusiv colegii din departamentul de învățământ vin la Lidia pentru a-i cere ajutorul cu documentele oficiale – în română – destinate să ajungă la Chișinău. Au existat programe gratuite de predare a limbii române, dar nu au fost completate și de stimulente pentru avansarea în carieră, spune femeia. Cum ar fi, de exemplu, să nu poți obține un post într-o instituție publică dacă nu cunoști limba română.
În prezent, găgăuza se află într-o situație la fel de gravă ca româna. E o limbă pe cale de dispariție. Asta, deși autonomia Găgăuziei însemna inclusiv o protecție pentru identitatea culturală a găgăuzilor. Dar, din 1994 până în prezent, caracteristica lingvistică s-a deteriorat progresiv. Evoluția folosirii limbii e exemplificată de Lidia prin cariera mamei sale, care este tot educatoare, într-un sat din zona Comratului.
„Când a început să muncească, în epoca sovietică, toți copiii vorbeau acasă găgăuza. A trebuit să-i învețe rusa de la zero: așa zici «mână», așa zici «ochi». Acum copiii vorbesc rusa cu familiile lor și trebuie să-i învețe cum să zică «mână» sau «ochi» în găgăuză”.
Politicienii găgăuzi se folosesc de clișeele sovietice
Folosirea pe scară largă a limbii ruse are și implicații politice. Asta îi ține pe locuitori prizonieri în spațiul cultural rus. Găgăuzii consumă mai multă mass-media ruse decât moldovenești și, ca urmare, au viziuni pro-Kremlin. Astfel, nu mai înclină balanța faptul că cele mai multe investiții locale în infrastructură vin de la Chișinău, din Turcia și din UE.
Într-un discurs la Universitatea din Comrat, în luna septembrie, președinta Maia Sandu a anunțat că în 2023 se va deschide un program de limbă română pentru adulții din Găgăuzia. Câteva ore mai târziu, în legislativul găgăuz, un reprezentant al Adunării Populare a întrebat-o de ce numește limba sa maternă română și nu „moldovenească”. Politizarea limbii – prin identificarea ei drept „moldovenească” – a fost un instrument folosit adesea de sovietici pentru a sublinia identitatea separată de România a Republicii Moldova.
În aceeași întrunire, Maia Sandu a fost întrebată și de ce nu merge la Moscova să negocieze un preț al gazului mai mic. Această idee a fost răspândită în societatea moldovenească de partidele pro-ruse, într-o încercare de a învinovăți administrația Maiei Sandu pentru creșterea prețurilor și a inflației.
Inflația a ajuns la 34% în Republica Moldova
După plecarea lui Sandu din Găgăuzia, presa locală și presa centrală pro-ruse au prezentat vizita drept o înfrângere a președintei în republica autonomă.
„Nu există o ofertă politică pro-europeană în Găgăuzia”
„În Găgăuzia, toți politicienii sunt pro-ruși, pentru că Rusia finanțează aceste proiecte politice. Nu există o ofertă politică pro-europeană”, explică jurnalistul Mihail Sirkeli, de la nokta.md, un site media independent. Asta ar fi soluția pentru Găgăuzia, crede el: partidele politice care ajung în Adunarea Populară să fie finanțate de la bugetul de stat, nu de alte entități.
„În acest moment, găgăuzii nu cer asta. Nu le pasă nici de limba, nici de istoria Găgăuziei. Avem trei limbi oficiale, dar toate legile sunt adoptate și publicate doar în rusă”, explică Sirkeli.
