Publicul din Chişinău a umplut până la refuz sălile la proiecţiile din cadrul ediţiei a zecea a Zilelor Filmului Românesc (ZFR), care a avut loc în perioada 26-29 septembrie la Cinematograful Cineplex-Loteanu şi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

De un mare succes s-au bucurat în primul rând proiecţiile din cadrul secţiunii FILME NOI, unde au putut fi văzute în premieră cele mai importante producţii ale ultimului an.

Au fost prezentate lungmetrajele multipremiate „Trei kilometri până la capătul lumii” (2024), de Emanuel Pârvu, „Familiar” (2023), de Călin Peter Netzer, „Anul Nou care n-a fost” (2024), de Bogdan Mureşanu, „Săptămâna Mare” (2024), de Andrei Cohn, şi „Warboy” (2023, România-Moldova), de Marian Crişan, precum şi scurtmetrajul „Casa neagră” (2024, România-Moldova), de Dumitru Grosei.

De interes au avut parte şi cele trei filme din focusul dedicat regizorului Cristi Puiu: „MMXX” (2023, România-Moldova), „Marfa şi banii” (2001) şi „Moartea domnului Lăzărescu” (2005).

Secţiunea RETRO a prezentat la Chişinău primele filme ale Generaţiei `70: documentarul colectiv „Apa ca un bivol negru” (1970) şi filmele de ficţiune „Nunta de piatră” (1971) şi „Duhul aurului” (1974), ambele realizate în tandem de Mircea Veroiu şi Dan Piţa.

Copiii s-au bucurat la rândul lor de un film clasic, „De-aş fi… Harap Alb” (1965), în regia lui Ion Popescu-Gopo.

Librăria Cărtureşti Muzeu a găzduit lansarea unei influente cărţi de cinema, recent tradusă în limba română de Editura Vellant şi Editura UNATC Press: „Istoria filmului. O introducere” (volumul I), de Kristin Thompson, David Bordwell și Jeff Smith. Studenţii de la AMTAP au avut parte de masterclass-uri despre arhive şi sunetul în film.

Invitaţii ediţiei a zecea au fost cineaşti cunoscuţi de pe ambele maluri ale Prutului: actriţele Nicoleta Lefter şi Ana Tkacenko, actorii Igor Babiac şi Sergiu Voloc, regizorii Bogdan Mureşanu, Emanuel Pârvu, Marian Crişan şi Dumitru Grosei, producătorii Sergiu Cumatrenco Jr. şi Dragoş Turea, scenaristul Florin Lăzărescu, inginerul de sunet Mihai Bogos şi criticul de film Andrei Rus.

În afară de Chişinău, Zilele Filmului Românesc merg la această ediţie aniversară şi în alte nouă oraşe. Au fost deja proiecţii la Hânceşti, Nisporeni, Călăraşi şi Orhei şi ele vor continua la Ungheni (3 octombrie), Florești (4 octombrie), Bălţi (5-6 octombrie), Căuşeni (10 octombrie) şi Cahul (12-13 octombrie), unde vor fi arătate câteva dintre filmele din programul de la Chişinău.

ZFR este un eveniment organizat de Asociaţia Cineaştilor Independenţi din Republica Moldova ALTERNATIVE CINEMA și casa de producţie ROVA FILM din România.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Chisinau #Zilele Filmului Românesc

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.