Un tânăr de 20 de ani și un minor de 15 ani din satul Tartaul, raionul Cantemir sunt cercetați penal după ce ar fi furat și incediat o casă de rugăciuni, au răpit un automobil și l-au tamponat într-un pilon. Tot ei au sustras dintr-un alt automobil un portmoneu cu acte și bani. Toate aceste infracțiuni le-ar fi comis în noaptea de 8 spre 9 aprilie. Tânărul de 20 de ani a fost reținut pentru 72 de ore, iar minorul este cercetat în libertate.

„Polițiștii din Cantemir au fost sesizați despre faptul că în satul Baimaclia, în stradă, un automobil de marca Opel este tamponat într-un pilon electric, iar persoane traumate nu sunt. La scurt timp, un alt apel, care sesiza despre faptul că persoane necunoscute ar fi pătruns într-o sală de rugăciuni din satul Tartaul, de unde au sustras mai multe bunuri după care au incendiat interiorul localului”, anunță IGP.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Totodată, un alt locuitor al satului Baimaclia a anunțat polițiștii că și-a lăsat automobilul în stradă, fără supraveghere, descuiat, iar când s-a intors a depistat că lipsește portmoneul cu acte și bani. Ca urmare a acțiunilor prompte ale polițiștilor, suspecții de cele trei infracțiuni au fost identificați și reținuți.

Suspecții sunt cercetați pentru răpire de automobil, furt și distrugerea intenționată a bunurilor.

#Cantemir #cercetati penal #Furt #incendiu #IP Cantemir

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.