Francezii sunt chemaţi duminică, 30 iunie 2024, la urne pentru primul tur al alegerilor legislative anticipate, un scrutin care ar putea duce la formarea primului guvern de extrema-dreaptă al ţării de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, o posibilă schimbare radicală în centrul Uniunii Europene, relatează Reuters. Preşedintele Emmanuel Macron a surprins ţara când a convocat scrutinul, după ce alianţa sa de centru fusese depăşită în alegerile europene din această lună de Adunarea Naţională (Rassemblement national, RN) a lui Marine Le Pen. Partidul eurosceptic şi antiimigranţi al acesteia a fost multă vreme un paria, dar acum este mai aproape ca oricând de a ajunge la putere.
Secţiile de votare s-au deschis la ora 06:00 GMT şi se vor închide la ora 16:00 GMT în oraşele mici şi la ora 18:00 GMT în oraşele mari, când sunt aşteptate rezultatele primelor sondaje la ieşirea de la urne şi proiecţiile de locuri pentru turul al doilea decisiv de peste o săptămână.
Cu toate acestea, sistemul electoral poate face dificilă estimarea exactă a distribuţiei celor 577 de locuri în Adunarea Naţională (camera inferioară a parlamentului), iar rezultatul final nu va fi cunoscut până la sfârşitul votului, pe 7 iulie.
„Vom câştiga o majoritate absolută”, a declarat Marine Le Pen într-un interviu acordat unui ziar miercuri, prezicând că actualul preşedinte al partidului RN, Jordan Bardella, în vârstă de 28 de ani, va fi prim-ministru. Partidul ei are un program economic foarte costisitor şi încearcă să reducă imigraţia.
Dacă RN câştigă majoritatea absolută, diplomaţia franceză s-ar putea îndrepta către o perioadă de turbulenţe fără precedent: cu un Macron – care a spus că îşi va continua mandatul prezidenţial până la scadenţă în 2027 – şi un Bardella, luptându-se pentru dreptul de a vorbi în numele Franţei.
În istoria sa postbelică, Franţa a avut trei perioade de asemenea „coabitare” – când preşedintele şi guvernul proveneau din tabere politice opuse -, dar niciuna cu viziuni asupra lumii atât de radical divergente la conducerea statului.
Bardella a indicat deja că îl va contesta pe Macron în probleme globale. Franţa ar putea trece de la statutul de pilon al UE la cel de ghimpe în coasta acesteia, cerând o reducere a contribuţiei franceze la bugetul UE, intrând în conflict cu Bruxelles-ul în ceea ce priveşte posturile în cadrul Comisiei Europene şi revenind asupra apelurilor lui Macron pentru o mai mare unitate a UE şi asertivitate în domeniul apărării.
O victorie clară a RN ar aduce, de asemenea, incertitudine cu privire la poziţia Franţei faţă de războiul Rusia-Ucraina. Le Pen are o istorie de sentimente pro-ruseşti şi, deşi partidul spune acum că ar ajuta Ucraina să se apere împotriva invadatorilor ruşi, a stabilit şi linii roşii, cum ar fi refuzul de a furniza rachete cu rază lungă de acţiune.
Sondajele de opinie au sugerat că RN are un avans confortabil de 33-36% din votul popular, cu o coaliţie de stânga asamblată în grabă, Noul Front Popular, pe locul al doilea cu 28-31%, şi alianţa centristă a lui Macron pe locul al treilea cu 20-23%.
Noul Front Popular include o gamă largă de partide, de la cel moderat de centru-stânga până la partidul stângii radicale, eurosceptic şi anti-NATO, Franţa Nesupusă, condus de unul dintre cei mai virulenţi adversari ai lui Macron, Jean-Luc Melenchon.
Modul în care cifrele sondajului se vor traduce în locuri în Adunarea Naţională este greu de anticipat din cauza felului în care se desfăşoară alegerile, a declarat Vincent Martigny, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Nisa şi la Şcoala Politehnică.
Candidaţii pot fi aleşi în primul tur dacă obţin majoritatea absolută a voturilor în circumscripţia lor, dar acest lucru se întâmpl rar. În majoritatea circumscripţiilor va fi nevoie de un al doilea tur la care să participe toţi candidaţii care au primit voturi de la cel puţin 12,5% din alegătorii înregistraţi în primul tur. Câştigă cel care obţine cel mai mare scor.
„Dacă aveţi un nivel foarte ridicat de participare, s-ar putea să aveţi un al treilea sau al patrulea partid care intră în luptă. Şi atunci, desigur, există riscul unei risipiri a voturilor şi ştim că dispersarea acestora ar favoriza RN”, a opinat Martigny.
Timp de decenii, pe măsură ce extrema dreaptă câştiga popularitate, alegătorii şi partidele care nu o susţineau se uneau împotriva ei ori de câte ori se apropia de puterea naţională, dar acest lucru s-ar putea să nu mai fie valabil de această dată, notează Reuters.
Martigny a declarat că nimeni nu ştie dacă candidaţii din tabăra lui Macron ar lua în considerare renunţarea la turul al doilea pentru a oferi rivalilor de stânga o şansă de a învinge RN sau invers.
Le Pen şi Bardella au încercat să facă imaginea partidului lor mai acceptabilă pentru mainstream, de exemplu prin denunţarea antisemitismului. Tatăl lui Le Pen, Jean-Marie Le Pen, fondator şi lider de durată al Frontului Naţional (precursor al RN), a avut o întreagă istorie de comentarii vădit antisemite.
Dar criticii spun că această curtare a evreilor de către RN este doar o acoperire care îi permite să nege acuzaţiile de rasism, în timp ce stigmatizează constant musulmanii şi străinii.
