Prețurile gazelor naturale din Europa au crescut cu 120% în 2026, iar nivelul scăzut al stocurilor și riscurile privind aprovizionarea lasă Europa vulnerabilă în fața unei ierni costisitoare.
Europa se află în mijlocul unui nou val de căldură. Acesta este unul dintre motivele pentru care iarna care urmează se conturează ca una scumpă, potrivit EuroNews, transmite Mediafax.
Temperaturile record cresc cererea de electricitate, în timp ce seceta și canicula reduc producția hidroenergetică și nucleară. Astfel, centralele pe gaze sunt nevoite să acopere o parte din deficit, exact în perioada în care Europa ar trebui să introducă mai mult gaz în depozitele de stocare.
Presiunea se reflectă deja în prețurile angro ale gazelor.
Contractele futures Dutch TTF, principalul reper european pentru prețul gazelor, au crescut cu aproximativ 120% de la începutul lui 2026, ajungând la circa 63,7 euro/MWh pe 18 august.
Prețurile gazelor sunt încă mult sub maximul de 350 de euro/MWh atins în timpul crizei energetice din 2022, declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Însă Europa intră în iarnă cu rezerve diminuate și cu puțin spațiu de manevră în cazul unui nou șoc de aprovizionare.
Cea mai mare necunoscută este acum vremea, un factor care nu poate fi controlat.
De ce cresc din nou prețurile gazelor în Europa
Creșterea prețurilor s-a accelerat exact în momentul nepotrivit.
În mod normal, Europa își reface stocurile de gaze pe timpul verii, înainte ca gospodăriile să înceapă să consume rezervele pentru încălzire.
Anul acesta, procesul de refacere a stocurilor s-a suprapus cu o serie de perturbări.
Strâmtoarea Ormuz rămâne practic închisă, Norvegia a prelungit opririle unor zăcăminte de gaze, iar seceta a redus producția de energie hidro și nucleară.
Centralele pe gaze au acoperit o parte din deficit pe măsură ce cererea de electricitate a crescut în timpul valului de căldură, sporind cererea pentru același combustibil de care Europa are nevoie pentru a-și reface stocurile înainte de iarnă.
Rezultatul este o piață cu o marjă de manevră redusă.
Europa a devenit mai rezistentă, dar nu este imună la vreme
Europa și-a redus consumul de gaze cu aproximativ 15%-20% față de 2021. Industria a redus utilizarea gazelor, energiile regenerabile s-au extins, iar pompele de căldură au înlocuit o parte din sistemele de încălzire pe gaze.
Și oferta globală de GNL a crescut. Europa dispune de mai multe terminale de import și poate atrage încărcături atunci când prețurile cresc. Astfel, o penurie fizică propriu-zisă este mult mai puțin probabilă decât în timpul crizei din 2021-2022.
Însă reducerea consumului nu elimină principala vulnerabilitate a Europei.
Potrivit Oxford Economics, relația dintre temperatură și cererea de gaze rămâne aproape perfectă. Iarna trecută, când temperaturile au scăzut temporar sub media pe termen lung, economiile de gaze ale Europei față de nivelurile de dinainte de 2021 s-au redus la doar 5%-10%.
Europa și-a redus necesarul obișnuit de gaze. Nu și-a eliminat însă dependența de gaze atunci când iarna devine neobișnuit de rece.
De aceea, stocurile sunt atât de importante.
Depozitele reprezintă tamponul dintre o iarnă normală și un șoc de aprovizionare.
Când stocurile sunt ridicate, traderii pot absorbi un episod de frig fără să liciteze agresiv pentru noi încărcături. Când stocurile sunt scăzute, fiecare săptămână mai rece decât se anticipa devine o cursă pentru aprovizionare.
Depozitele europene de gaze erau ocupate în proporție de doar aproximativ 57% la începutul lunii august.
Datele Gas Infrastructure Europe arătau un nivel de 57,1% la 1 august, cel mai scăzut nivel pentru acel moment al anului din seria istorică.
Regulile UE prevăd în continuare un obiectiv de umplere a depozitelor la 90%, deși statele au acum mai multă flexibilitate în ceea ce privește momentul în care trebuie atins acest nivel. Ținta poate fi atinsă între 1 octombrie și 1 decembrie, iar condițiile dificile de pe piață permit o flexibilitate suplimentară.
Bruxelles-ul a încurajat, de asemenea, țările să ia în calcul folosirea acestei flexibilități pentru reducerea țintei la 80%, atunci când condițiile de piață fac mai dificilă umplerea depozitelor.
Stocurile sunt cămara energetică a Europei.
Gazele ar putea deveni o problemă pentru BCE
Aici creșterea prețurilor gazelor nu mai este doar o problemă energetică.
Devine o problemă de inflație și, ulterior, o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE).
Prețurile angro ale gazelor se modifică mai rapid decât facturile gospodăriilor, deoarece furnizorii își acoperă adesea necesarul prin contracte încheiate cu luni înainte. Oxford Economics estimează că transmiterea medie a prețurilor angro către prețurile de consum atinge nivelul maxim la aproximativ șase luni după creșterea inițială.
Protecția se reduce însă dacă prețurile rămân ridicate. Pe măsură ce contractele expiră și furnizorii le reînnoiesc, prețurile pentru consumatori se apropie treptat de nivelurile angro.
Impactul va varia semnificativ în Europa.
Oxford Economics estimează că inflația generală din zona euro ar putea ajunge la aproape 3,5% în a doua jumătate a lui 2026 în condițiile actualelor prețuri angro ale gazelor, față de puțin peste 3% în scenariul său de bază.
BCE a majorat deja dobânzile ca răspuns la un șoc inflaționist provocat de energie.
Piețele se așteaptă în general la o nouă majorare cu 25 de puncte de bază în septembrie.
Proiecțiile BCE din iunie indicau deja menținerea inflației generale la un nivel ridicat din cauza prețurilor mai mari la energie. Inflația urmează să ajungă la 3,4% în trimestrele al treilea și al patrulea din 2026.
