Mulți dintre noi, atunci când preparăm ceaiul, stoarcem instinctiv pliculețul, convinși că astfel obținem o băutură mai tare și mai aromată. În realitate, acest gest banal poate transforma ceaiul într-un lichid amar și de calitate inferioară, avertizează specialiștii, scrie adevărul.ro.
Principala problemă este eliberarea excesivă de taninuri, substanțe naturale din frunzele de ceai responsabile pentru gustul astringent și culoare.
Atunci când ceaiul este lăsat la infuzat, taninurile se eliberează treptat, rezultând un gust echilibrat. Prin stoarcerea pliculețului, însă, aceste substanțe sunt forțate să se elibereze în exces, iar aroma fină este înlocuită de o amăreală puternică.
Experți ai Royal Society of Chemistry subliniază că presiunea mecanică distruge echilibrul gustului, iar ceaiul devine neplăcut și „aspru” la nivelul gurii.
Un alt efect negativ ține de sănătatea dinților. Taninurile sunt pigmenți naturali care se pot depune pe smalț, favorizând apariția petelor galbene sau maronii. Medicii stomatologi atrag atenția că stoarcerea pliculețului crește concentrația de acizi din ceai, ceea ce accelerează formarea plăcii dentare comparativ cu consumul normal.
În plus, există și riscul contaminării cu particule nedorite. Pliculețele de hârtie devin fragile în apă fierbinte și se pot rupe ușor atunci când sunt presate, eliberând praf de ceai sau fibre în băutură. Mai mult, unele pliculețe moderne, în special cele de tip „piramidă”, sunt fabricate din nylon sau PET. Un studiu publicat în revista Environmental Science & Technology arată că, sub acțiunea căldurii și a presiunii, acestea pot elibera miliarde de microparticule de plastic.
Specialiștii recomandă prepararea corectă a ceaiului fără stoarcerea pliculețului. Ceaiul negru ar trebui infuzat între trei și cinci minute, iar cel verde două-trei minute, timp suficient pentru extragerea naturală a aromelor. Pliculețul poate fi mișcat ușor în apă, dar fără a fi presat, iar la final este indicat să fie scos și așezat pe o farfurioară. Lichidul rămas în interior conține, de fapt, concentrația de amăreală care nu ar trebui să ajungă în ceașcă.
