Cu aproape o lună în urmă, pe 21 septembrie, Azerbaidjanul a actualizat regulile privind uniforma școlară, stabilind un standard vestimentar unic pentru elevi. Printre altele, noile cerințe vizează și purtarea hijaburilor, care nu fac parte din codul vestimentar școlar stabilit. Astfel, Baku și-a reafirmat angajamentul față de principiile laicității, care continuă să reprezinte unul dintre fundamentele politicii de stat în domeniul educației.
În pofida faptului că decizia este justificată, aceasta a stârnit reacții contradictorii în Turcia, cel mai apropiat aliat al Azerbaidjanului, relațiile dintre cele două țări fiind construite pe principiul „O singură națiune, două state”. Este de remarcat faptul că tocmai înRepublica Turcia, fondată de Mustafa Kemal Atatürk pe principiile laicității, cercurile religios-conservatoare au criticat politica internă a Baku. Totuși, nu toată lumea din Turcia a împărtășit această poziție. Numeroși reprezentanți ai mediului laic și Kemalist au susținut Azerbaidjanul, considerând criticile drept o ingerință în afacerile sale interne. Mai mult decât atât, pentru aceștia,decizia din Baku a devenit un prilej de a atrage atenția asupra influenței tot mai mari a islamului politic în Turcia însăși și asupra îndepărtării treptate a țării de principiile lui Atatürk.
Unul dintre cei mai consecvenți susținători ai direcției politice adoptate de Baku a fost cunoscutul teolog și publicist turc Cemil Kılıç, care i-a acuzat pe susținătorii islamului politic că încearcă să submineze relațiile dintre Azerbaidjan și Turcia. „Dacă Azerbaidjanul va face concesii islamiștilor politici, în viitor se va confrunta cu probleme serioase. Nu trebuie să cedeze sub nicio formă. Este necesar să-și păstreze cu grijă identitatea laică”, a scris Kılıç pe 3 octombrie, pe platforma X.
O poziție similară a exprimat-o Ardan Zentyurk, un cunoscut jurnalist turc și comentator politic. Comentând situația la 4 octombrie, acesta a criticat, de asemenea, cercurile religioase din Turcia care încearcă să folosească problema hijaburilor pentru a tensiona relațiile cu Baku. „Nu putem lăsa tineretul pe mâna comunităților religioase. Tinerii, desigur, trebuie să fie laici”, a declarat jurnalistul.
Sprijinul pentru poziția Azerbaidjanului s-a manifestat și în mediul academic din Turcia. „A considera cerințele actualizate privind uniforma școlară drept o lege anti islamică și a numi ceea ce se întâmplă «28 februarie al Azerbaidjanului» reprezintă o abordare de rea-credință”, a remarcat, la 30 septembrie, profesoara Aygün Attar, fostă rectoră a Universității din Giresun și membră în exercițiua Consiliului pentru Securitate și Politică Externă de pe lângă președintele Erdoğan.
„Este greșit să evaluăm Azerbaidjanul exclusiv prin prisma Turciei. Azerbaidjanul este un stat independent, cu propria istorie și cu particularități politice și sociale. A ignora aceste realități și a formula judecăți negative este nedrept… Fraternitatea noastră este mai presus de evenimentele politice actuale, de divergențe și de dezbateri”, a subliniat, la 13 octombrie, Ömer Faruk Kocatepe, specialist în relații internaționale și conferențiar universitar la Universitatea Națională de Apărare a Turciei.
Pe 15 octombrie, la dezbatere s-a alăturat și actorul, prezentatorul de televiziune și bloggerul turc Uğur Rıfat Karlova. Acesta s-apronunțat împotriva impunerii convingerilor religioase copiilor de la o vârstă fragedă și a criticat influența tot mai mare a comunităților religioase în Turcia. Potrivit acestuia, religia devine din ce în ce mai mult un instrument de manipulare în mâinile politicienilor și ale celor care aspiră la putere. „Tocmai de aceea Atatürk a introdus laicitatea în țara noastră. Altfel, demult am fi putut devein o societate asemănătoare celei din Afganistan”, a conchis actorul.
În același timp, mai mulți bloggeri, oameni ai societății civile și jurnaliști cunoscuți din Turcia au îndemnat publicul să nu se lase atras în încercările de a transforma problema religioasă într-un instrument de tensionare a relațiilor dintre Baku și Ankara. Printre aceștia se numără Cüneyt Polat, Enes Beyazhançer, Oğuzhan Bilgin, Mevlüt Yeni și alții. „În cele din urmă, nimeni nu poate afecta relațiile frățești dintre Turcia și Azerbaidjan”, a scris, la 5 octombrie, publicația importantă Akşam.
Totodată, este important de subliniat că nu este vorba despre o interdicție generală a purtării hijabului în Azerbaidjan. Noile cerințe se aplică exclusiv școlilor și nu vizează universitățile, unde studentele pot purta în continuare acoperăminte religioase pentru cap. Tocmai aceasta este logica abordării laice: copilul nu trebuie să devină ostaticul convingerilor religioase ale adulților atât timp cât propria sa viziune asupra lumii este încă în formare.
Restricții similare privind purtarea vestimentației religioase în școli sunt în vigoare de mult timp și în alte state, inclusiv în țări cu populație majoritar musulmană. În Kazahstan, cerințele corespunzătoare privind uniforma școlară au fost stabilite încă din 2016, iar în Uzbekistan — în 2018. Tadjikistanul a mers și mai departe în reglementarea vestimentației religioase: la 20 iunie 2024, președintele Emomali Rahmon a semnat o lege care interzice purtarea în locurile publice a hainelor considerate străine culturii naționale, inclusiva hijaburilor.
Un exemplu deosebit de relevant este cel al autoproclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord, recunoscută exclusiv de Ankara și aflată într-o profundă dependență politică, economică și militară față de Turcia. În septembrie 2025, Curtea Constituțională locală a anulat decizia guvernului care le permitea elevelor să poarte hijaburi, restabilind astfel restricțiile anterioare. Decizia instanței afost precedată de manifestații de amploare în apărarea educației laice. Numai la 8 aprilie 2025, aproximativ 13.000 de persoane au ieșit în stradă în nordul orașului Nicosia, printre acestea numărându-se reprezentanți ai sindicatelor profesorilor, ai organizațiilor societății civile și ai partidelor politice.
Controversele generate de decizia Azerbaidjanului au demonstrat cât de acută este astăzi problema limitelor influenței religiei asupra educației și politicii de stat. Chiar și în societățile în care islamul ocupă în mod tradițional un loc important, se manifestă tot mai vizibil respingerea tentativelor de a utiliza credința în scopuri politice. Este deosebit de important ca generația tânără să fie protejată de asemenea presiuni, oferindu-le copiilor posibilitatea de a beneficia de o educație de calitate, de a-și dezvolta gândirea critică și de a-și forma propriile convingeri în mod independent. La urma urmei, laicitatea nu înseamnă interzicerea religiei,ci protejarea dreptului fiecărei persoane de a crede sau de a nu crede, fără a fi constrânsă.
