Pompierii au lichidat noaptea trecută un incendiu puternic, care a izbucnit la o construcție auxiliară din apropierea unei fabrici de croitorie și a unui bloc de locuit din orașul Bălți. În timpul lichidării incendiului, pompierii au depistat și evacuat o butelie de gaz.

Potrivit Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), incendiul a avut loc pe strada Feroviarilor 57 din orașul Bălți. Apelul la Serviciul 112 a fost recepționat la ora 02:56.

Incendiul a izbucnit într-o construcție auxiliară cu suprafața de 108 m2 din preajma unui bloc locativ. La fața locului au intervenit trei echipaje de pompieri, care au reușit localizarea arderii către ora 03:34. Incendiul a fost lichidat la ora 05:58, iar flăcările au distrus 60% din construcția auxiliară și mai multe bunuri materiale din interior.

Totodată, în timpul intervenției, angajații IGSU au evacuat o butelie de gaz din interiorul încăperii, evitând astfel producerea unei explozii. De asemenea focul a afectat fațada și un climatizor de pe peretele clădirii din preajma, iar datorită intervenției salvatorilor incendiul nu a obținut răspândire spre fabrica de croitorie cu două nivele.

Nici o persoană nu a avut de suferit. Cauza și circumstanțele producerii incendiului urmează a fi stabilite de specialiști.

Foto/Video/IGSU

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.