Sute de păsări dintr-o hală a unei fabrici avicole din orașul Strășeni au fost salvate din incendiu, anunță reprezentanții Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU). Cazul a fost înregistrat în seara zilei de 05 mai 2025, iar datorită intervenției operative, angajații IGSU au reușit să împiedice extinderea flăcărilor către alte construcții din apropiere, salvând alte două hale adiacente.

Pentru lichidarea flăcărilor au fost îndreptate cinci echipaje de salvatori și pompieri, fiind anunțat nivel sporit de intervenție.

„La fața locului, angajații IGSU au stabilit că focul a cuprins acoperișul unei hale cu suprafața totală de 2000 m2. Pompierii au reușit localizarea arderii la ora 22:35 și lichidarea completă la 00:17. În urma incendiului a ars circa 150 m2 din acoperișul halei afectate de foc, restul construcției fiind salvată”, precizează salvatorii.

Potrivit IGSU, victime nu au fost raportate. Cauza și circumstanțele urmează a fi stabilite ulterior.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

De asemenea, datorită intervenției prompte și coordonate, pompierii au salvat dintr-un incendiu un bărbat în vârstă de 79 de ani, care era țintuit la pat.

„Potrivit informațiilor, în dimineața zilei de 05 mai 2025 angajații IGSU au fost solicitați la lichidarea unui incendiu, izbucnit în interiorului unui apartament al unui bloc de locuit de pe strada Păcii nr. 6 din orașul Ocnița. Apelul la Serviciul 112 a fost recepționat la ora 08:26. La fața locului a ajuns o echipă de salvatori și pompieri, care în mod de urgență au evacuat din locuință, proprietarul, care s-a ales cu arsuri la un membru inferior. Ulterior, bărbatul a fost preluat de medici și transportat la spital pentru îngrijiri medicale de rigoare.

Angajații IGSU au reușit localizarea arderii la ora 08:56 și lichidarea completă la ora 09:09. În urma incendiului au ars mai multe bunuri materiale din interiorul unei camere a apartamentului cu suprafața totală de 60 m2”, se arată în comunicatul emis de IGSU.

Toate circumstanțele urmează a fi stabilite de specialiști.

Potrivit datelor IGSU, în ultimele 2 săptămâni, salvatorii și pompierii au salvat 32 de persoane din diverse situații de risc.

#IGSU #Ocnița #pompieri #Straseni

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.