Fiecare creștere de un grad Celsius a temperaturii medii globale peste condițiile actuale împinge în jur de un miliard de persoane dincolo de spațiul climatic potrivit pentru traiul uman, arată un studiu realizat de experți din SUA, China și Europa și analizat de Financial Times înainte de conferinţa ONU privind schimbările climatice de la Glasgow.

Până la trei miliarde de oameni din populația estimată de nouă miliarde ar putea fi expuși la temperaturi asemănătoare cu cele din deșertul Sahara până în 2070, arată o cercetare realizată de oamenii de știință din China, SUA și Europa.

„Vestea bună este că acest impact ar putea fi substanțial redus dacă omenirea reușește să reducă încălzirea globală”, explică Tim Lenton, coautor al studiului, specialist în climă și director al Institutului pentru Sisteme Globale la Universitatea Exeter.

Concret, o reducere rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră ar putea reduce la jumătate numărul oamenilor expuși la astfel de temperaturi ridicate, spun experții.

Raportul notează că majoritatea oamenilor trăiesc în condiții de temperatură medie cuprinsă între 11 și 15 grade Celsius. Cercetătorii observă că în ciuda tuturor inovațiilor și a valurilor de migrație, oamenii au trăit în aceste condiții climatice timp de mii de ani.

„Această nișă climatică ridică constrângeri fundamentale pentru condițiile necesare supraviețuirii oamenilor”, spune profesorul Marten Scheffer, de la Universitatea Wageningen, care a coordonat cercetarea, alături de colegul său Xu Chi, de la Universitatea Nanjing.

Creșterea temperaturii globale medii a atins 1,1 grade Celsius, în raport cu perioada preindustrială, potrivit oamenilor de știință. În următoarele două decenii, această creștere va atinge 1,5 grade Celsius, chiar și în cele mai optimiste scenarii.

„Fiecare grad de încălzire peste nivelul actual corespunde cu aproximativ un miliard de oameni împinși în afara acestei nișe climatice”, spune Lenton.

În prezent, doar 0,8% din suprafața terestră actuală a planetei înregistrează temperaturi medii anuale mai mari de 29 de grade Celsius.

Dacă emisiile contină să crească, această suprafață ar crește la 19% din suprafața totală terestră a planetei până în 2070, în cel mai pesimist scenariu prezentat de Comisia Interguvernamentală privind Schimbările Climatice, organismul științific al ONU.

Care sunt scenariile

Există trei scenarii climatice diferite și trei estimări privind populația oferite de IPCC în ultimul raport privind schimbările climatice.

Pentru a oferi o reprezentare vizuală a condițiilor de locuire pe planetă în viitor, Financial Times a asociat estimările privind populația cu fiecare model climatic și le-a proiectat pe cele șase continente.

În primul scenariu, țările își propun să mențină încălzirea globală la maxim două grade Celsius față de perioada preindustrială. Societatea alege o cale către sustenabilitate, care presupune o reducere a inegalității globale, cu un consum mai redus de energie și resurse.

În al doilea scenariu, țările încearcă să stabilizeze concentrația  de  gaze  cu  efect  de  seră  din  atmosferă la 650 de părți per milion (ppm) de CO2 echivalent, oricum în creștere de la 400 părți per milion (ppm) de CO2 echivalent, cât este în prezent. Asta înseamnă că viața se desfășoară ca și până acum, iar indicatorii socio-economici nu suferă mari modificări.

În al treilea scenariu, vorbim despre o lipsă totală a politicilor de mediu, care încurajează astfel creșterea emisiilor poluante. Asta înseamnă că combustibilii fosili continuă să joace un rol important în creșterea economică, iar societatea continuă să consume intensiv energie și resurse.

Cum arată cel mai pesimist scenariu pentru fiecare continent.

Europa

Europa este unul dintre continentele cel mai puțin expuse la încăzirea globală. De fapt, ar putea fi singurul continent care va evita temperaturi medii anuale care să depășească 29 de grade Celsius până în 2070.

Chiar și așa, zone mari din Scandinavia, estul Rusiei și de la Mediterana s-ar putea confrunta cu creșteri de temperatură de până la 5 grade Celsius, în cel mai pesimist scenariu – scenariul 3.

America de Nord

În America de Nord, în cel mai pesimist scenariu, statele americane din sud vor deveni mult mai fierbinți până în 2070. Cea mai expusă la creșterea temperaturilor va fi însă America Centrală, unde până la 20 de milioane de oameni vor ajunge să trăiască la o temperatură medie anuală de 29 de grade Celsius.

În schimb, zone mari din Canada și Alaska, sub Cercul Polar, vor înregistra creșteri de temperatură substanțiale până în 2070. Aceste zone sunt în prezent în mare parte nelocuite.

America de Sud

America de Sud este unul dintre continentele cele mai expuse la încălzire.

Zone largi din pădurea ecuatorială amazoniană din Brazilia, alături de regiuni din Peru, Columbia și Venezuela, vor deveni practic nelocuibile din cauza căldurii extreme până în 2070.

În jur de 59 de milioane de persoane vor fi afectate de aceste condiții, adică 12% din populația estimată a continentului, până în 2070.

Africa

Experții estimează o creștere explozivă a populației Africii în toate scenariile, de la 1,2 miliarde la 2,4 miliarde.

Nigeria va depăși SUA și va urca pe locul trei în topul celor mai populate țări. Lagos, cel mai mare oraș al țării, va deveni și cel mai mare oraș din lume din punct de vedere al populației, cu 61,5 milioane de locuitori.

În jur de 81% din populația estimată a Nigeriei (477 de milioane) va suferi în 2070 din cauza temperaturilor extreme.

Condițiile vor forța o migrație masivă, dar acest lucru este dificil de prezis în acest moment. „Estimarea magnitudinii exacte a migrației rămâne dificilă”, spune Scheffer.

„Oamenii preferă să nu migreze. În plus, există posibilitatea adaptării locale, în limite, dar în sudul planetei, acest lucru va necesita creșterea rapidă a nivelului de dezvoltare”, spune el.

Asia

Populația Asiei va crește cu mai bine de cinci miliarde de locuitori până în 2070 și un mare număr de țări se vor confrunta cu temperaturi medii anuale de peste 29 de grade Celsius.

Cea mai afectată țară va fi India, cu o populație care va atinge 1,6 miliarde, din care jumătate va fi expusă la această căldură extremă.

Aproape toate Emiratele Unite Arabe și țări precum Cambodgia vor deveni aproape de nelocuit. La fel, zonele intens populate din Vietnamul de Sud și estul Pakistanului.

Avertismente sumbre înainte de conferința ONU

Conferinţa ONU privind schimbările climatice (COP26) a început duminică în oraşul scoţian Glasgow, după o scurtă întârziere, pe fondul unor avertismente dure din partea comunităţii ştiinţifice cu privire la escaladarea crizei climatice, informează DPA.

La invitaţia Naţiunilor Unite, reprezentanţii guvernelor din circa 200 de ţări vor discuta timp de două săptămâni despre cum umanitatea poate încă să limiteze accelerarea încălzirii globale la un nivel tolerabil.

În alocuţiunea sa de deschidere, preşedintele COP26, Alok Sharma, a subliniat importanţa acestui summit pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în 2015 de „Acordul de la Paris”, inclusiv a celui privind limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius faţă de nivelurile din perioada preindustrială.

COP26 este „ultima şi cea mai bună speranţă” pentru a reuşi limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius, cel mai ambiţios obiectiv al „Acordului de la Paris”, a declarat Sharma în deschiderea summitului.

#incalzirea globala #ONU

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.