India a reușit sâmbătă, 5 august curent, să aducă o rachetă fără pilot pe orbita Lunii, în speranța de a intra în clubul foarte select al țărilor care au reușit o aselenizare controlată, la patru ani după o încercare eșuată.
„Chandrayaan-3 a intrat pe orbita Lunii”, a anunțat Organizația indiană de cercetare spațială (ISRO) pe Facebook, la mai mult de trei săptămâni după lansarea sa, la 14 iulie, din Sriharikota, în statul Andhra Pradesh (sud).
Dacă totul decurge conform planului, misiunea ar trebui să aselenizeze în apropierea polului sud al Lunii, puțin explorat, între 23 și 24 august.
Până în prezent, doar Rusia, Statele Unite și China au realizat cu succes aselenizări controlate pe Lună.
Această ultimă încercare a programului în plină dezvoltare al Indiei vine la patru ani după un eșec lamentabil, când echipa de la sol a pierdut contactul cu puțin timp înainte de a ajunge pe Lună.
Dezvoltat de ISRO, Chandrayaan-3 cuprinde un modul de aterizare numit Vikram, care înseamnă „vitejie” în sanscrită, și un rover, un robot mobil, numit Pragyan („înțelepciune” în sanscrită), care va explora suprafața Lunii.
Chandrayaan-3 a avut nevoie de mult mai mult timp pentru a ajunge pe Lună decât misiunile Apollo cu echipaj uman din anii 1960 și 1970, care au ajuns în doar câteva zile.
Mai puțin puternică și mai puțin costisitoare
Racheta indiană este mult mai puțin puternică decât Saturn V, racheta folosită în programul american Apollo pentru lansarea pe Lună. Aceasta a trebuit să efectueze cinci sau șase orbite eliptice în jurul Pământului pentru a căpăta viteză, înainte de a fi trimisă pe o traiectorie lunară cu o durată de o lună.
Misiunea a costat 74,6 milioane de dolari (66,5 milioane de euro), potrivit presei.
Potrivit experților din industrie, India reușește să mențină costurile la un nivel scăzut prin replicarea și adaptarea tehnologiei spațiale existente pentru propriile scopuri, în special datorită abundenței de ingineri cu înaltă calificare, care sunt plătiți mult mai puțin decât omologii lor străini.
Precedenta tentativă de aselenizare din 2019, care a coincis cu cea de-a 50-a aniversare a primei călătorii pe Lună a americanului Neil Armstrong, a costat 140 de milioane de dolari (124 de milioane de euro), aproape dublu față de costul misiunii actuale.
De la lansarea unei sonde pe orbita Lunii în 2008, programul spațial indian s-a dezvoltat considerabil.
În 2014, India a devenit prima țară asiatică care a plasat un satelit pe orbita planetei Marte, iar trei ani mai târziu a lansat 104 sateliți într-o singură misiune.
Până anul viitor, se așteaptă ca gigantul asiatic să lanseze o misiune de trei zile cu echipaj uman pe orbita Pământului.
În 2019, premierul Narendra Modi a lăudat India pentru că s-a alăturat clubului „superputerilor spațiale” după ce a doborât cu o rachetă un satelit cu orbită joasă, dar țara a atras critici pentru cantitatea de „deșeuri spațiale” generate.
De asemenea, India se străduiește să își mărească cota de piață spațială comercială mondială de la 2% în prezent, grație unor costuri mult mai mici decât cele ale concurenților săi.
China, la rândul său, a injectat miliarde de dolari în programele sale spațiale cu scopul de a recupera decalajul față de Statele Unite și Rusia. Ea speră să trimită o misiune cu echipaj uman pe Lună până în 2030 și are ambiția de a construi o bază acolo.
