Cu 33 de ani în urmă, când Moldova adera la Organizația Națiunilor Unite, după aproximativ jumătate de an de la proclamarea Independenței, trupele secesioniste, instruite de militari ruși, atacau populația civilă și militarii moldoveni, blocau podurile peste Nistru și minau drumurile.
Odată ce Moldova devenea membră a ONU, caracterul ilegal al așa-numitelor republici „găgăuză” și „nistreană” se evidenția tot mai mult. Unii istorici susțin că războiul de pe Nistru a început încă în ultimele luni ale anului 1991. Alți savanți sunt de părere că, de fapt, separatismul în regiune a apărut mult mai devreme și treptat a luat amploare, fiind influențat de regimul sovietic, factori sociali și politici.
Motivele invocate de mișcarea de secesiune erau xenofobia și problema lingvistică. Cercetătorul Anatol Țăranu relata anterior jurnaliștilor că o bună parte a rebelilor erau foști ofițeri pensionați ai serviciilor speciale rusești și apropiații lor. Aceștia au ajuns în regiune între 1975 și 1985, devenind apoi oponenți ai Mișcării de Renaștere Națională.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Populația localnică, o parte dintre care vorbea rusa, a fost convinsă de către exponenții Kremlinului că administrația de la Chișinău este xenofobă și îi va discrimina în baza criteriului lingvistic.
Transnistrenii și-au declarat pretinsa independență încă în septembrie 1990. Regiunea nu a fost recunoscută drept stat de nici o țară suverană, ci doar de enclave separatiste similare.
Republica Moldova nu avea încă propria armată în 1992. După primele schimburi de foc, pentru a asigura ordinea publică în zona de securitate au fost mobilizați angajații Ministerului Afacerilor Interne și încorporați în regim de urgență voluntari.
Situația a degenerat după asedierea Comisariatului de Poliție Dubăsari, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992. În interior se aflau zeci de persoane, care au devenit prizonieri ai separatiștilor.
Luptele au durat până spre sfârșitul lunii iulie, iar cele mai sângeroase bătălii s-au dat pentru orașul Tighina. Artileria grea a rușilor a fost folosită timp de câteva zile. Aproximativ 200 de combatanți din războiul de pe Nistru au murit, iar alții circa 300 au fost răniți.
Acordul final de încetare a focului a fost semnat oficial de Mircea Snegur și Boris Elțin pe 21 iulie 1992, în prezența liderului separatist Igor Smirnov. Până atunci, Moscova a acuzat Chișinăul de discriminarea etnicilor ruși din regiune și a negat cu vehemență orice implicare a sa în război.
Urmare a acestui război, statul a rămas divizat teritorial, cu trupe rusești staționate în regiunea transnistreană și cu un depozit de muniții păzit de armata a 14-a. Pe lângă pierderile teritoriale, țara a suferit pierderi umane și economice semnificative, iar rănile rămase după conflictul armat de pe Nistru încă sângerează.
Datele privind victimele încă sunt contradictorii. Cifra celor morți, pe ambele părți, ajunge la aproximativ 1000, inclusiv circa 400 de civili. Alte aproximativ 4500 de persoane au fost rănite.
În perioada 28 februarie – 2 martie 2025, RLIVE TV va desfășura campania „Istoria Vie a Moldovei”. La RLIVE TV, pe rlive.md și pe toate platformele grupului de presă Realitatea vor fi publicate și difuzate materiale despre războiul de pe Nistru, poveștile de viață ale veteranilor, scrise cu sânge, dar și despre urmările conflictului armat din 1992.
