La 1.300 de metri adâncime, în largul insulei Lihir din Papua Noua Guinee, vehiculul submersibil operat de la distanță ROV Kiel 6000 a surprins pe fundul mării o combinație pe care cărțile o țin, de obicei, separată: izvoare hidrotermale fierbinți, alături de surse reci de metan. Sub coordonarea lui Philipp Brandl, de la GEOMAR, echipa a dat peste un adevărat „reactor chimic natural”, care ar putea rescrie părți din geochimia marină, scrie antena3.ro.

Pentru a reuși, a fost nevoie de echipamente capabile să reziste la presiuni uriașe și la dificultățile specifice comunicației subacvatice. Miza este uriașă: în zonă trăiesc organisme unice, bazate pe chemosinteză, iar activitățile industriale miniere se apropie tot mai mult, în condițiile în care cea mai mare parte a adâncurilor oceanice rămâne încă neexplorată.

Puține locuri de pe Pământ sunt la fel de puțin cunoscute precum oceanele. Aproximativ 80% din zonele subacvatice nu au fost încă explorate, rămânând acoperite de întuneric și presiune extremă. Este un teritoriu la fel de greu de explorat ca spațiul cosmic, dar care oferă informații esențiale despre dinamica geologică și ecologică a planetei. Recent, o echipă de oameni de știință a descoperit ceva cu adevărat extraordinar, la 1.300 de metri sub Oceanul Pacific.

Expediția, condusă de dr. Philipp Brandl de la Centrul GEOMAR pentru Cercetări Oceanice din Kiel, a ajuns în apele din apropierea insulei Lihir din Papua Noua Guinee.

Folosind vehiculul submersibil operat de la distanță ROV Kiel 6000, echipa a explorat o zonă vulcanică subacvatică activă, unde procesele geologice sunt intense. Unul dintre obiective era cartografierea relației dintre structurile vulcanice și chimia mediului marin. Dar natura avea pregătită o surpriză.

Într-un loc denumit ulterior Karambusel, cercetătorii au descoperit un fenomen care sfidează așteptările: coexistența rară, în imediata apropiere, a izvoarelor hidrotermale fierbinți și a scurgerilor reci de metan. Deși, în mod obișnuit, aceste două fenomene sunt separate de diferențe uriașe de temperatură și compoziție chimică, aici ele funcționează una lângă alta. Rezultatul? Un „reactor” chimic natural pe fundul oceanului, cu implicații pe care oamenii de știință abia încep să le înțeleagă.

Izvoarele hidrotermale sunt zone în care apă supraîncălzită, încărcată cu minerale, iese din scoarța terestră. Scurgerile reci de metan eliberează fluide mai reci, bogate în gaze. Coexistența lor, posibilă datorită activității vulcanice din apropierea insulei Lihir, creează un ecosistem unic și extrem de dinamic. Potrivit oamenilor de știință, această descoperire ar putea duce la revizuirea unor modele geologice și la o înțelegere mai profundă a modului în care procesele geochimice subacvatice modelează oceanele.

La fel de important, aceste zone sunt adevărate refugii ecologice. Organismele din Karambusel supraviețuiesc prin chemosinteză, obținând energie din reacții chimice, nu din lumină solară. Cercetătorii subliniază că protejarea acestei zone ar putea oferi șansa de a descoperi specii și interacțiuni biologice necunoscute până acum.

Explorarea unor asemenea adâncimi este o provocare uriașă. Expedițiile în apele adânci trebuie să învingă presiuni extreme, limitări tehnologice și dificultăți de comunicare sub apă. ROV Kiel 6000 a fost special conceput pentru asemenea misiuni, fiind dotat cu senzori avansați și camere video de înaltă rezoluție, care au făcut posibilă observarea minunilor ascunse din Karambusel.

Totuși, pe măsură ce tehnologia ne duce mai departe, cresc și riscurile pentru aceste habitate fragile. Mina de aur Ladolam, aflată în apropiere de insula Lihir, ar putea afecta echilibrul delicat al ecosistemului marin.

Poluarea și perturbările provocate de activitatea minieră ar putea distruge biodiversitatea unică înainte ca oamenii de știință să o înțeleagă pe deplin. Echipa de cercetători a cerut intensificarea măsurilor de protecție pentru ca astfel de ecosisteme să fie conservate pentru viitoarele generații.

Pe măsură ce cercetătorii se pregătesc să aprofundeze studiul acestei zone unice, ei ne reamintesc cât de mult din planeta noastră rămâne încă necunoscut și vulnerabil. Fiecare descoperire din adâncuri, precum cea de la Karambusel, arată nu doar cât de puțin știm, ci și cât de important este să explorăm responsabil și să protejăm aceste frontiere fragile. Adâncurile neexplorate încă mai ascund secrete care pot schimba felul în care înțelegem viața pe Pământ.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#expediție #robot #subacvatic

Incendiile devastatoare care au pârjolit Europa în această vară au scos la iveală o nouă amenințare, potențial mortală: muniție neexplodată rămasă din Primul și Al Doilea Război Mondial, transmite antena3.ro.

În ultimele luni, incendiile au mistuit suprafețe uriașe din vestul Europei, în timp ce continentul s-a confruntat cu temperaturi caniculare și secetă, iar pompierii au avut de înfruntat și pericolul proiectilelor care explodează.
Astfel de explozii au fost raportate în Franța, Germania, Belgia și Olanda.

„Schimbările climatice fac acum munca de a scoate la suprafață și de a reactiva ceea ce înainte era stabil”, a declarat Sarah Njeri, specialistă în studii despre pace și conflicte la School of Oriental and African Studies din Londra.

Un incendiu izbucnit în apropierea orașului Bordeaux, din sud-vestul Franței, a scos la iveală un depozit despre care se crede că ar conține muniție din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. În provincia Liège, din estul Belgiei, guvernatorul local Hervé Jamar a declarat că serviciile de urgență își adaptează intervențiile pentru a ține cont de muniția îngropată în zona afectată de incendiu și că „au fost auzite câteva detonări sporadice” în ultimele zile.

Liège a fost afectată de un incendiu deosebit de puternic în zona High Fens, care se întinde peste graniță, în Germania.

Bătălia din Ardeni, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a desfășurat în această regiune și în împrejurimile ei. La 16 decembrie 1944, forțele germane au lansat o ofensivă majoră împotriva trupelor aliate, obținând inițial succes, deoarece i-au surprins pe militarii americani. Însă ofensiva și-a pierdut avântul până la sfârșitul lunii, pe măsură ce întăririle aliate au sosit, iar resursele Germaniei s-au epuizat.

Seceta din Europa scoate la iveală și vehicule militare și arme din acea perioadă, pe măsură ce râurile secate dezvăluie nave de război germane, o motocicletă Wehrmacht și o bombă.

Christina Greene, cercetătoare la Universitatea din Arizona, a spus că „moștenirea războiului continuă să iasă la suprafață” din cauza schimbărilor climatice.

„Retrăim moștenirea războiului și a conflictelor într-un mod cu care, în anumite locuri, nu a mai trebuit să ne confruntăm de mult timp”, a declarat Greene.