„Avem o resursă, marea, pe care trebuie să începem să o privim cu mai multă atenție. Nu exclud utilizarea instalațiilor de desalinizare pentru apa de mare”. Este un concept clar și mai presus de toate un proiect precis cel prezentat luni de către președintele regiunii Veneto, Luca Zaia, ca strategie de combatere a secetei care a lovit regiunea sa, potrivit Il Messaggero, citat de Rador.

Printre ipotezele luate în considerare pentru valorificarea apei se numără și crearea de instalații de desalinizare a apei marine. Un sistem deja adoptat în alte 183 de țări, pentru un total de aproximativ șaisprezece mii de instalații, conform Asociației Internaționale de Desalinizare – dar care încă trebuie definit în ceea ce privește implementarea sa în Italia.

„Trebuie să înțelegem cât ne va costa din punct de vedere energetic, deoarece transformarea apei sărate în apă dulce necesită energie – a subliniat Zaia. Dar dacă reușim, chiar și cu surse regenerabile, să punem în aplicare un sistem care să ne conducă către o economie circulară, de ce nu?”.

De la teoria proiectului la practică:

„Israelienii o fac, alte țări o fac, dar și orașe precum Dubai care sunt pline de grădini și palmieri, iar toate acestea sunt susținute de desalinizare”. Pe scurt, Jesolo va fi un fel de mic Dubai, sau aproape.

Din perspectiva cifrelor, Orientul Mijlociu este lider în utilizarea instalațiilor de desalinizare, având în vedere că 47 la sută din apa potabilă produsă este apă din mare desalinizată, dar există și exemple în Europa, începând cu Spania, unde în 2021 existau deja 765 de instalații. O astfel de strategie necesită resurse și timp pentru a fi implementată.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Fără a uita de complexitatea procedurilor birocratice. Între timp, avem de-a face cu lipsa apei, care afectează viața de zi cu zi a familiilor și economia țării. Resursele limitate de apă au repercusiuni directe asupra producției agricole și industriale. Astfel, în așteptarea stațiilor de desalinizare, care ar putea deveni un model pentru toată țara, Zaia se gândește și la o ordonanță împotriva deșeurilor.

„Lucrăm la asta, a anunțat el – sper mereu că va veni ploaia, dar între timp fac apel la venețieni să nu risipească resursele de apă, să evite udarea grădinilor și alte activități asemănătoare. Nu vreau să merg atât de departe încât să vă sfătuiesc să luați în considerare de câte ori trebuie să trageți apa la toaletă, așa cum a făcut altcineva, dar înțelegeți și singuri că, cu cât folosim mai puțină apă, cu atât este mai bine”.

Problema există și efectele se văd. Conform analizei Coldiretti pe datele Isac Cnr, începutul anului 2023 în nordul țării este „cel mai cald vreodată, cu o temperatură care în primele două luni a fost cu 1,44 grade mai mare decât media” și cu mai puține precipitații decât ar fi normal.

Și trebuie ținut cont că această situație se verifică după un an – 2022 – în care s-a înregistrat o scădere semnificativă a precipitațiilor: cu 30 la sută mai puțin. Episoade extraordinare dar care, de fapt, nu mai sunt excepționale. Precipitațiile rare din timpul iernii și fenomenele de secetă, în sezonul cald, încep deja să devină o obișnuință.

„În vreme ce Italia pierde în fiecare an 1,89 la sută din apa pluvială, am dezvoltat cu A.N.B.I proiectul iazurilor, pentru a crea o rețea de mici rezervoare răspândite în zonă, fără utilizarea cimentului și în echilibru cu teritoriile, cu scopul de a conserva apa și a o distribui atunci când este necesar cetățenilor, industriei și agriculturii”.

Zona cea mai afectată în această perioadă este Valea Po. În realitate, deficitul de apă afectează într-o proporție mai mică sau mai mare întreaga peninsulă. În ianuarie și februarie s-a înregistrat o creștere a temperaturilor de 0,76 grade, de la Nord la Sud.

Riscurile

„Lacurile mari – precizează asociația Coldiretti – au acum procente de umplere care variază de la 19 la sută în Lacul Como, la 36 în Lacul Garda, până la 40 în Lacul Maggiore, în timp ce nivelul hidrometric al râului Po la podul Becca este de – 3,2 metri”.

De la cultivarea grâului, fructelor și legumelor până la creșterea animalelor, seceta riscă să îngenuncheze produsele made in Italy.