Liderii statelor membre ale Uniunii Europene ar urma să ceară Bruxelles-ului să propună plafonarea preţurilor la gazele naturale, când se vor întâlni vineri, 7 octombrie, conform proiectului declaraţiei lor comune, consultat de Reuters.

Liderii UE vor cere Comisiei Europene să lucreze urgent la acţiuni, inclusiv „propunerea unor soluţii viabile pentru reducerea preţurilor prin plafonarea preţurilor gazelor naturale”, se arată în proiect.

Vineri, liderii UE vor discuta la Praga următoarele măsuri menite să ţină sub control creşterea preţurilor la energie, care alimentează nivelul record al inflaţiei şi ameninţă să provoace recesiune. Comisia a repetat că guvernele UE pot încă să folosească 225 miliarde de euro sub formă de împrumuturi ieftine neutilizate din fondul UE de revenire post-pandemie şi să le utilizeze pentru a răspunde la criza energetică.

Separat, ministrul spaniol al Economiei, Nadia Calvino, şi-a exprimat speranţa că premierul ţării, Pedro Sanchez, îl va putea convinge pe omologul său german să renunţe la opoziţia faţă de propusa plafonare a preţurilor la gaze naturale.

„Sunt sigură că această problemă va fi discutată miercuri, la întâlnirea dintre Spania şi Germania, şi sper să convingem Germania să avanseze pe această cale”, a declarat Calvino, referindu-se la viitoarea întâlnire dintre Pedro Sanchez şi cancelarul Olaf Scholz.

Pe 30 septembrie, statele membre ale Uniunii Europene au convenit impunerea de taxe pe profiturile excepţionale ale firmelor din energie şi au început negocierile privind viitoarele decizii pentru a rezolva criza energiei, posibil o plafonare a preţului la gazele naturale la nivelul blocului comunitar.

În timp ce multe state membre UE cer impunerea unui plafon a preţului la gazele naturale la nivelul blocului comunitar, altele, inclusiv Germania, se opun.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Bruxelles #gaz natural #lideri #plafonare preturi #UE

Belgia este țara europeană în care proprietarii de locuințe plătesc unele dintre cele mai mari taxe, în timp ce Cipru și Malta se numără printre cele mai avantajoase state din acest punct de vedere. Diferențele sunt semnificative și se regăsesc la aproape fiecare etapă – de la cumpărarea unei locuințe până la închirierea sau vânzarea ei, relatează Euronews.

Potrivit unei analize bazate pe datele Global Property Guide, proprietarii din Europa pot fi obligați să achite până la patru tipuri de taxe: taxa la cumpărare, impozitul anual pe proprietate, taxa pe veniturile din chirii și impozitul pe câștigul obținut la vânzarea locuinței.

Belgia apare constant în fruntea clasamentelor privind nivelul taxării. La achiziția unei locuințe, cumpărătorii pot plăti o taxă de până la 12,5% din valoarea proprietății, una dintre cele mai ridicate din Europa. În schimb, în Estonia și Cehia nu există o astfel de taxă, iar în Lituania costul este de aproximativ 0,4% din prețul locuinței.

Diferențe există și în cazul impozitării veniturilor din chirii. Pentru o chirie lunară de 1.500 de euro, Danemarca reține peste 42% din venit, urmată de Țările de Jos și Finlanda. La polul opus se află Cipru, unde taxa pornește de la 0%, și Luxemburg, unde aceasta este de doar 2,94%.

În cazul proprietăților care generează venituri mari din chirii, Belgia revine pe primul loc, cu un nivel de taxare de peste 47%, înaintea Danemarcei, Germaniei și Greciei.

Și impozitul anual pe proprietate diferă considerabil de la un stat la altul. Deși în unele localități din Spania cota poate ajunge până la 4,8%, aceasta se aplică valorii cadastrale, care este, de regulă, mult mai mică decât valoarea de piață. În Marea Britanie, proprietarii unei locuințe evaluate la aproximativ 300.000 de euro plătesc, în mod obișnuit, între 2.000 și 3.200 de euro anual. În schimb, Cipru și Malta nu percep deloc un impozit anual pe proprietate.

Diferențe majore apar și la vânzarea unei locuințe. Danemarca taxează câștigurile de capital cu până la 52%, în timp ce Germania scutește complet de acest impozit proprietățile deținute mai mult de zece ani. În Malta nu se taxează profitul obținut din vânzare, ci se aplică o taxă fixă asupra prețului tranzacției.