Locuitorii arhipelagului norvegian Svalbard au un obicei neobișnuit: nu își încuie ușile caselor și mașinilor, pentru ca oamenii să poată găsi rapid un loc de refugiu în cazul unei întâlniri cu un urs polar, scrie Mediafax.ro.

Arhipelagul, situat la aproximativ 600 de kilometri de coasta Norvegiei, are în jur de 3.000 de locuitori și este una dintre cele mai nordice zone locuite permanent din lume. În regiune trăiesc numeroși urși polari, dar și reni și vulpi arctice.

Cea mai mare localitate, Longyearbyen, este principalul centru locuit al arhipelagului. Animalele sălbatice pot ajunge uneori în apropierea zonelor locuite, iar o întâlnire cu un urs polar poate deveni extrem de periculoasă. În astfel de situații, o casă sau o mașină descuiată poate reprezenta un refugiu pentru persoanele aflate în apropiere.

Potrivit portalului de turism Kandoo Adventures, locuitorii păstrează ușile accesibile tocmai pentru ca oricine urmărit de un urs polar să poată intra rapid într-un spațiu sigur.

Situația se schimbă însă atunci când în Svalbard ajung navele de croazieră. Acestea pot aduce mii de turiști într-o singură escală, iar unele dintre ușile localnicilor sunt încuiate pentru a împiedica turiștii să intre în case fără permisiune.

Pentru vizitatorii care explorează natura arctică, excursiile organizate sunt însoțite de ghizi instruiți și echipați pentru a gestiona eventualele întâlniri cu urșii polari.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Norveghia #urși polari #Usi deschise

Curtea Constituțională a declarat inadmisibile trei sesizări prin care au fost contestate mai multe prevederi ale Legii privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. Printre prevederile vizate se numără dreptul Comisiei de evaluare de a contesta hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor și competența Curții Supreme de Justiție de a constata promovarea sau nepromovarea evaluării externe, transmite IPN.

Sesizările au fost depuse în cadrul unor litigii privind evaluarea externă a trei procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție. În toate cazurile, Comisia de evaluare a propus nepromovarea vettingului, însă CSP a respins rapoartele și a decis că procurorii au promovat evaluarea. Ulterior, Comisia a contestat hotărârile Consiliului la Curtea Supremă de Justiție.

În cadrul examinării acestor litigii, au fost ridicate excepții de neconstituționalitate privind competențele Comisiei și ale instanței supreme. Autorii sesizărilor au contestat dreptul Comisiei de a ataca hotărârile CSP, precum și competența CSJ de a decide asupra promovării sau nepromovării evaluării. Aceștia au invocat afectarea rolului constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor și a securității raporturilor juridice.

Curtea Constituțională a reținut că dreptul Comisiei de a contesta hotărârile CSP asigură posibilitatea controlului judiciar și nu reprezintă o ingerință în activitatea Consiliului. Totodată, magistrații au subliniat că CSP rămâne autoritatea care decide inițial asupra rezultatului evaluării, iar CSJ exercită controlul jurisdicțional.

În ceea ce privește competența instanței supreme de a constata promovarea sau nepromovarea vettingului, Curtea a precizat că aceasta poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege, după reluarea procedurii de evaluare și anularea hotărârii adoptate ulterior de CSP.

Potrivit Curții, mecanismul urmărește să evite tergiversarea procedurilor prin trimiterea repetată a dosarelor spre reexaminare. În consecință, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile cele trei sesizări, fără a trece la examinarea lor în fond.